Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor a trecut la viața veșnică în data de 17 noiembrie 1962 din cauza suferințelor la care a fost supus în închisoarea de la Aiud.
Alexandru Teodorescu s-a născut în anul 1896 de Ajunul Crăciunului în București. Fiind un tânăr cu preocupări intelectuale a urmat liceul la Ploiești până în 1916 când a fost înrolat și trimis pe front în Primul Război Mondial.
Experiența câmpului de luptă l-a făcut să deprindă neliniștea cea bună, așa cum numesc părinții isihaști sporirea grijii pentru mântuire și realizarea importanței vieții veșnice.
Între 1924-28 a studiat la Academia de Arte frumoase din București pe care nu a finalizat-o. În acest timp a debutat cu primul volum de poezii intitulat „Comornic” în care s-a semnat pentru prima dată Sandu Tudor.
A publicat mai multe articole în revista „Gândirea”, condusă de Nae Ionescu. Ulterior, și-a deschis propria revistă care a purtat numele de „Floare de foc” ce făcea trimitere la Rugul Aprins.
În anul 1929 a mers în Sfântul Munte Athos unde a aflat de la monahii români despre curățirea trupului de patimi și rugăciunea inimii care face ca mintea să cugete tot timpul la Hristos.
Perioada 1930-40 a fost marcată de o bogată activitate publicistică, fiind directorul cotidianului „Credința” timp de 5 ani.
Rugul Aprins
Din 1940 a ales să meargă la Mănăstirea Antim, unde a fost închinoviat în 1947 și tuns monah cu numele Agaton un an mai târziu.
La fondarea „Rugului Aprins” el a fost unul din semnatarii scrisorii prin care s-a cerut binecuvântare Patriarhului Nicodim pentru întâlnirile grupului. Temele întâlnirilor erau: Isihasmul, Iisus-Logosul întrupat, Păcatul Originar, Rugăciunea inimii, Hristos în mijlocul nostru și diverse teme din Filocalie.
Daniil Sandu Tudor a compus imnul Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu.
În preajma anului 1950, monahul Daniil s-a retras din București, pentru o lungă perioadă de timp, la mănăstiri și schituri din țară. A fost hirotonit ieromonah, iar în 1952 primește schima mare la Mănăstirea Sihăstria.
Arhivele securității menționează faptul că spovedea și câte 24 de ore continuu. Din cauza activității sale duhovnicești este arestat în anul 1958 împreună cu alți 15 membri ai Rugului Aprins. Lotul de arestări i-a purtat numele fiind considerat liderul grupului.
Sursă foto: Fericiți cei prigoniți
