În urmă cu 42 de ani, în ziua de 18 martie 1984, s-a mutat la Domnul părintele Ene Braniște, profesor la Facultatea de Teologie din București.
S-a remarcat prin contribuțiile sale excepționale în domeniul Liturgicii, prin vocația pedagogică deosebită și prin slujirea sa profund dedicată Bisericii lui Hristos.
„El rămâne peste timp un mare dascăl al teologiei românești”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în anul 2013, în mesajul cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea părintelui Ene Braniște.
Formarea teologică
Născut în data 12 octombrie 1913, în localitatea Suseni, județul Argeș, a urmat cursurile Seminarului Teologic din Curtea de Argeș. Ulterior, și-a continuat studiile la Facultatea de Teologie din București.
În anul 1938 a obținut licența în Teologie, apoi și-a continuat studiile doctorale, obținând titlul de doctor în teologie în anul 1943, cu o teză despre explicarea Sfintei Liturghii după Sfântul Nicolae Cabasila.
Și-a completat formarea academică la Facultatea de Litere, ca student la secția Limba română, în perioada 1945–1947.
Activitatea didactică
Activitatea sa didactică s-a desfășurat în cadrul învățământului teologic bucureștean, unde a parcurs toate treptele universitare, de la asistent până la profesor conducător de doctorat.
A fost hirotonit diacon în anul 1940 și preot în anul 1950, slujind la Paraclisul „Sfânta Ecaterina” al Institutului Teologic până la pensionare, îmbinând activitatea academică cu cea pastorală.
Între anii 1950 și 1982 a activat la Institutul Teologic Universitar din București, predând Liturgica și Pastorala și formând generații întregi de teologi. Printre ucenicii săi s-a aflat și Mitropolitul Laurențiu al Ardealului.
În plan administrativ, a îndeplinit funcțiile de prorector și rector al Institutului Teologic Universitar, contribuind la consolidarea și dezvoltarea acestei instituții de învățământ teologic.
Totodată, a reprezentat Biserica Ortodoxă Română la numeroase întâlniri și manifestări teologice internaționale.
O operă semnificativă
Părintele Ene Braniște a desfășurat o intensă activitate științifică, concretizată în numeroase lucrări, studii și articole de specialitate publicate.
Între cele mai cunoscute scrieri avem: Cântările Sfintei Liturghii (1960), Liturgica teoretică (1978), Liturgica specială (1980) și Cântările Penticostarului (1980).
Opera sa științifică cuprinde numeroase studii și articole publicate în reviste teologice precum „Biserica Ortodoxă Română”, „Ortodoxia”, „Studii Teologice”, sau „Glasul Bisericii”.
A trecut la cele veșnice în București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu, lăsând în urmă o moștenire teologică deosebită și o contribuție durabilă la dezvoltarea teologiei ortodoxe românești.
Foto credit: Arhiva Basilica.ro
