27 noiembrie 2012 – Se împlinesc 72 de ani de la trecerea la cele veșnice a lui Nicolae Iorga

Se împlinesc astăzi, 27 noiembrie 2011, 71 de ani de la trecerea la Domnul a scriitorului român Nicolae Iorga. În Ediția națională a „Ziarului Lumina” din 27 noiembrie 2010, la secțiunea „In Memoriam” a fost publicat un articol care evocă personalitatea marelui Nicolae Iorga, pe care îl prezentăm în continuare:

Scriitorul Nicolae Iorga, a fost numit pe drept cuvânt ‘patriarhul culturii române’. ‘Betleemul’ prunciei sale, Botoșani, a mai dăruit culturii românești personalități de marcă: Mihai Eminescu, George Enescu, Grigore Antipa, Ștefan Luchian și mulți alții. Nicolae Iorga s-a înscris în rândul acestor mari valori născute pe pământ moldav care au dus faima spiritualității și culturii românești în lume, fiind om de legendă, încă din timpul vieții, care, după spusele lui Perpessicius, ‘își afla fericirea numai în cărți și avea o ambiție să stimuleze și să înalțe gloria și faima națiunii sale’, după cum informează „Ziarul Lumina”.

Născut la 17 ianuarie 1871 într-o familie iubitoare de carte, tânărul Nicolae termină cursurile primare și gimnaziale în urbea natală cu rezultate de excepție. După fiecare an de studiu obține premiul I. Încă de pe atunci se întrezărea în fiul avocatului Nicu Iorga și al soției sale Zulina un june cu o memorie extraordinară. Citea foarte mult și reținea pagini întregi cu o ușurință de invidiat. Între anii 1881 și 1886 urmează prima parte a învățământului mediu tot în orașul Botoșani. Licean fiind, a început să dea meditații și să-și câștige o parte din banii necesari pentru procurarea cărților atât de trebuincioase unui om însetat de cunoaștere. În perioada de liceu publică primele articole în foaia ‘Românul’, scoasă de unchiul său, Emanuel Arghiropol, în orașul Roman. Între anii 1886 și 1888 continuă studiile liceale la Iași, cu aceleași excelente rezultate. Își însușește cu o ușurință neobișnuită încă două limbi, greaca și latina, căci altele două, franceza și italiana, le cunoștea din primii ani de liceu. După finalizarea studiilor medii, tânărul botoșănean se înscrie la Facultatea de Litere a Universității din Iași, unde cu dispensă de la Ministerul Învățământului susține și ia toate examenele într-un singur an, absolvind Facultatea de Litere, specialitatea literatură franceză, cu calificativul ‘Magna cum laude’. Dornic de a-și împlini instrucția cărturărească, proaspătul licențiat continuă studii la Paris, beneficiind de o bursă de cercetare și se înscrie la LâÉcole Pratigue des Hautes Études, Secția istorie-filosofie. În anul 1891 își pregătește lucrarea de diplomă, dar concomitent învață asiduu engleza și adaugă în palmaresul limbilor studiate daneza, olandeza, suedeza și norvegiana.

Doctor la 23 de ani

Anul 1893 aduce multe împliniri în viața lui Iorga. Continuă studiile postuniversitare la Berlin și Leipzig, unde își susține și doctoratul la doar 23 de ani. Cariera didactică și-o începe la 25 de ani, fiind numit profesor la Universitatea din București, Catedra de istorie. Este perioada în care Iorga muncește enorm: conferențiază la Ateneul Român, precum și la alte instituții culturale însemnate din țară, publică numeroase scrieri, fapt pentru care după doar doi ani, 1897, este numit membru corespondent al Academiei Române. Urmează o etapă la fel de prolifică din punctul de vedere al cercetării și publicării a numeroase studii și lucrări în volum, având totodată numeroase colaborări cu reviste de specialitate din țară și din străinătate. În anul 1908 se stabilește cu domiciliul la Vălenii de Munte, unde organizează celebra Universitate Populară. Pentru imensa contribuție la cunoașterea trecutului istoric și cultural al neamului românesc, la doar 38 de ani, este ales membru activ al celui mai prestigios for cultural român, Academia Română. Momentul 1918 l-a găsit pe inimosul patriot Iorga militând prin numeroase conferințe și luări de poziție pentru victoria poporului român în lupta de reîntregire națională și documentează atitudinea sa prounionistă prin lucrări istorice cu privire la apartenența Transilvaniei la România. Cât adevăr avea Ion Agârbiceanu când afirma: ‘Scrisul d-lui Iorga era menit pentru sufletul românesc de pretutindenea. Nu voi greși de voi spune că prin scrisul d-lui Iorga se deștepta mai întâi mândria noastră națională’. Atât de mult și-a dorit unitatea națională, încât și-a făcut din aceasta un deziderat într-un moment special al vieții sale. Apropiații povesteau că în timpul săvârșirii slujbei cununiei cu Ecaterina Bogdan, oficiată la Șcheii Brașovului, de unde era soția, în Biserica ‘Sfântul Nicolae’, când preotul le punea cununiile, Nicolae Iorga o strânge de mână pe Catinca, șoptindu-i: ‘De acum voi lupta toată viața pentru Unirea Transilvaniei cu România’.

Organizatorul primului congres de bizantinologie

După Marea Unire, academicianul Nicolae Iorga a fost ales deputat și apoi președinte al primei Adunări a Deputaților din România recent reunită, iar la împlinirea a 50 de ani de viață, face un dar deosebit vieții culturale românești: înființează Școala română de la Fonteney-aux- Roses lângă Paris. Este sărbătorit la acest moment aniversar în țară și străinătate, prilej cu care este editat un volum omagial despre viața și activitatea sa. În anul 1923, înființează ‘Fundația Iorga’, pentru care donează casa și biblioteca sa din București, iar peste un an organizează și conduce primul congres internațional de bizantinologie care are loc în București. Manifestarea a avut un succes cu rezonanță europeană. Neobositul cărturar a împletit numele său cu istoria, căci perioada premergătoare celei de-a doua conflagrații mondiale și-o dedică exclusiv trudnicei jertfe de cercetare și punere în lumină a multor pagini strălucite din istoria și civilizația românească. Călătorește și conferențiază neobosit în toate țările europene, primit fiind cu fast de mari universități care-i decernează distincții academice. Bunăoară, în 1930, îl găsim pe Nicolae Iorga la Oxford, cu prilejul decernării titlului de Doctor Honoris Causa. Pe tărâm didactic i-au fost recunoscute meritele în afirmarea învățământului universitar, căci în anul 1929 a fost numit rector al Universității din București. Simultan cu aceste responsabilități pe tărâm administrativ și politic, Iorga publică ca o erupție de vulcan mare parte din cărțile sale, o veritabilă capodoperă a culturii românești. Cele peste 1.200 de volume și 25.000 de articole ale acestui creator în scris și în cuvânt, de o fecunditate fără seamăn, l-au făcut pe părintele Nicolae Steinhardt să afirme: ‘E de neconceput, citindu-i bibliografia, să crezi că a mâncat, a dormit, a întemeiat o familie, a alcătuit un ‘ministeriu’, a ținut jurnale și a predat cursuri, n-a lipsit de la nici o ședință parlamentară ori academică, de la nici o comemorare, de la nici o împărțire de premii, că a fost prezent ‘supt trei regi’ în toate domeniile de activitate și gândire, nu s-a dat în lături de a ține vreun discurs ori a publica o broșură, că a străbătut lumea și a uimitu-o.’

O viață monumentală, curmată violent

Într-o zi posomorâtă de toamnă târzie, 27 noiembrie 1940, viața acestui creator de cultură a fost curmată violent și dramatic, însă numele și făptuirile sale au rămas și ne uluiesc și astăzi.

Adversarii politici care au venit să-i curme viața l-au găsit slujind cu nesfârșită ardoare pe altarul culturii ‘liturghia cuvântului scris’. Lucra la o istoriografie universală, scriere care avea să devină una din cele mai complexe cărți din monumentala sa operă.

Nicolae Iorga, spunea Mircea Eliade, prin viața și opera sa reprezintă o ‘veritabilă civilizație’. Subscriem și noi acestei aprecieri și ne plecăm cu pioșenie în fața acestui mare român care a dăruit și istoriei Bisericii Ortodoxe Române scrieri de referință. Amintim câteva: ‘Istoria lui Ștefan cel Mare’, ‘Povestea neamului românesc’, ‘Sate și mănăstiri din România’, ‘Istoria Bisericii românești și a vieții religioase a românilor’, ‘Concepția românească a ortodoxiei’, ‘Istoria românilor în chipuri și icoane’, ‘Bizanț după Bizanț’ și altele.

Prin viața și activitatea sa, Nicolae Iorga reprezintă un dar luminos pe care Moldova l-a făcut culturii și spiritualității românești.

Comentarii Facebook


Știri recente