24 februarie 1908 – S-a născut în Bogzești, jud.Orhei (azi în Republica Moldova), viitorul arhiepiscop Antim Nica (din botez Alexandru). Studii la Seminarul Teologic, apoi la Facultatea de Teologie din Chișinău (1927-1931), care i-a conferit doctoraratul; în paralel urmează cursurile Seminarului Pedagogic Universitar și ale Facultății de Litere și Filosofie din Iași (1932); studii de specializare la Paris și Strasbourg (1932-1934), în Anglia și Liban (1934-1935). Călugărit la Mănăstirea Curchi în 1935, sub numele Antim, hirotonit ierodiacon; apoi ieromonah și curând hirotesit arhimandrit (1940). Misionar eparhial la Chișinău, exarh al mănăstirilor din Eparhia Hotinului-Bălți, asistent la Facultatea de Teologie din Chișinău, transferat în 1941 la București; locțiitor, apoi șef al „Misiunii Religioase” din Transnistria, cu sediul la Odessa (1941-1943). în ianuarie 1944, ales episcop al Ismailului, dar în același an teritoriul dintre Prut și Nistru (Basarabia) a intrat în componența fostei Uniuni Sovietice. în această situație. Sfântul Sinod 1-a numit director al Internatului Teologic din București, apoi locțiitor de episcop la Galați (1947-1950), episcop vicar patriarhal cu titlul „Târgovișteanul” (1950-1973), episcop al Dunării de Jos – Galați (1973), ridicat la demnitatea de arhiepiscop (1975), păstorind până la moarte. A publicat o serie de lucrări și articole. A murit la 1 mai 1994 în Galați.
24 februarie 1908 – S-a născut în Bogzești, jud.Orhei (azi în Republica Moldova), viitorul arhiepiscop Antim Nica (din botez Alexandru)
