La 21 noiembrie Înaltpreasfințitul Mitropolit dr. Nicolae Corneanu al Banatului împlinește 89 de ani de viață. Născut la 21 noiembrie 1923 la Caransebeș într-o familie preoțească (unchiul său a fost secretarul episcopului Miron Cristea iar tatăl preot la biserica „Sf. Ioan” din Caransebeș), își va petrece copilăria alături de mama sa care îi insuflă dragostea față de cele sfinte, tatăl său murind de tânăr. Între anii 1934-1942 urmează școala elementară și liceul în Caransebeș. Pleacă apoi la București unde va urma cursurile Facultății de Teologie, între anii 1942-1946. Încă din anul I publică articole pe teme patristice. În anul 1943 este hirotonit diacon celibatar de către episcopul Veniamin Nistor al Caransebeșului, în biserica parohiei Obreja, județul Caraș-Severin. În 1946 este declarat licențiat în Teologie. După absolvirea facultății se înscrie la doctorat, iar la 30 iunie 1949 își va susține teza cu titlul : „Viața și petrecerea Sfântului Antonie cel Mare. Începuturile monahismului creștin pe Valea Nilului” sub coordonarea regretatului profesor Ioan G. Coman. Revenind pe plaiurile natale, va fi numit profesor suplinitor la Academia teologică din Caransebeș (l aprilie 1947-1 septembrie 1948). După desființarea istoricei episcopii de aici, va merge la Timișoara unde va fi numit în anul 1949 secretar, apoi referent principal la Centrul eparhial. Între anii 1952-1956 ocupă funcția de consilier cultural al Arhiepiscopiei Timișoarei și Caransebeșului. Din anul 1956 reia activitatea în învățământul teologic ca profesor la Seminarul din Caransebeș, unde predă greaca și franceza, până la 1 martie 1959 când devine conferențiar universitar la catedra de Îndrumări misionare a Institutului teologic din Sibiu predând Teologia simbolică și Limba greacă. În anul 1960 va fi hirotonit preot de către Prea Fericitul Patriarh Teoctist pe atunci episcop-vicar patriarhal, iar la 15 decembrie Colegiul Electoral Bisericesc îl alege episcop al Aradului, Ienopolei și Hălmagiului. Se călugărește la mănăstirea Cernica din apropierea Bucureștilor la 12 ianuarie 1961, păstrând numele de Nicolae. Este hirotonit arhiereu în biserica „Sfântul Spiridon Nou” din București la data de 15 ianuarie 1961, de către patriarhul Justinian, instalarea în funcția de episcop al Aradului având loc la 22 ianuarie același an în catedrala episcopală din Arad. La 17 februarie 1962, același Colegiu Electoral al Patriarhiei Române îl alege în scaunul vacant de Arhiepiscop al Timișoarei și Caransebeșului și Mitropolit al Banatului. Instalarea s-a făcut Duminică 4 martie 1962 în catedrala mitropolitană din Timișoara de către patriarhul Justinian Marina și alți membri ai Sfântului Sinod în prezența multor preoți și credincioși din Banat. În cuvântarea rostită cu acest prilej, I.P.S. Mitropolit Nicolae spunea : „†¦ în clipele acestea solemne fac juruință în fața lui Dumnezeu și a voastră de a nu precupeți nimic întru împlinirea tuturor îndatoririlor ce-mi revin ca arhiereu, îndrumător și conducător al turmei duhovnicești ce mi s-a dat spre păstorire, așa încât să pot spune mereu, ca altădată Cel căruia ne închinăm < pe cei ce mi-ai dat †¦ astfel i-am păzit că n-a pierit nici unul dintre ei > (Ioan 17,12)” (rev. „Mitropolia Banatului”, anul XII, nr. 1-4, ianuarie-aprilie 1962, pp. 40-4l). În același an, 1962, este ales membru permanent al „Grupului de studii patristice” înființat de Comisia „Credință și constituție” a Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Tot în domeniul ecumenismului, poate fi amintită participarea în anul 1961 la lucrările Adunării Generale a Conferinței creștine pentru pace cu sediul la Praga și la Simpozionul internațional „Căutarea păcii dincolo de diferențele ideologice” (198o). În anii `80 a colaborat cu Institutul ecumenic Pro Oriente din Viena, susținând mai multe comunicări. Între anii 1978-1981 a activat ca membru în Comitetul central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor. A fost delegatul Patriarhiei Române la instalarea papilor Ioan Paul I și Ioan Paul II, în anul 1978. În aceeași calitate de mitropolit al Banatului a făcut parte din delegațiile Bisericii noastre care au vizitat : Patriarhia Bulgară (1966), Bisericile Ortodoxe Orientale din: Armenia, Egipt, Etiopia și Siria (1969, 1979, 1997), Patriarhia Rusă (1971), Biserica Greciei (1971), Biserica din Etiopia ( 1971), Biserica Romano-catolică din Belgia (1972), Biserica Luterană din Suedia (1987), Patriarhia Ecumenică (1978, 1981, 1989), Patriarhia Sârbă (1981, 1995) și Patriarhia Ierusalimului (2000). A răspuns o vreme de comunitățile ortodoxe române de peste hotare, vizitând de mai multe ori S.U.A. și Canada (1979), parohiile românești din Australia și Noua Zeelandă (1984) și parohiile din Europa Occidentală. Între aprilie-iunie 1967 a fost locțiilor de mitropolit al Ardealului, iar în perioada octombrie 1977-aprilie 1978 locțiilor de mitropolit al Olteniei. În repetate rânduri va suplini eparhia Aradului și o vreme pe cea a Caransebeșului. Ca ierarh s-a îngrijit de problemele administrative și gospodărești din eparhie, având inițiative dintre care amintim : construcția unui nou corp de clădire la Centrul eparhial, montarea și sfințirea bisericuței din incinta reședinței (1972), reorganizarea Tipografiei arhidiecezane și înzestrarea cu un local potrivit (1982), organizarea unei colecții muzeale la catedrala mitropolitană, sprijinirea ridicării și pictării a zeci de noi lăcașuri de cult, restaurarea unor monumente istorico-bisericești din eparhie, sprijinirea mănăstirilor (ctitorirea în anul 1969 a noii biserici de la mănăstirea Timișeni și reînființarea mănăstirii Cebza în anul 1993), înființarea Facultății de Teologie din Timișoara (1993), ș.a. I-a fost acordat titlul de Doctor honoris causa de către Institutul teologic protestant din Cluj (1978), Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad (2003), Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara (2003), Universitatea de Științe Agricole ale Banatului (2003) și Universitatea de Vest din Timișoara (2003).
21 noiembrie 2012 – Înaltpreasfințitul Mitropolit Nicolae al Banatului împlinește 89 de ani de viață
