S-au împlinit duminică 200 de ani de la moartea pedagogului, teologului, traducătorului şi inginerului Gheorghe Lazăr, considerat fondatorul învăţământului în limba română din Ţara Românească. În 1818, a înfiinţat, în Bucureşti, prima şcoală cu predare în limba română.
Gheorghe Lazăr s-a născut în Avrig, la 5 iunie 1779 (după alte surse, 9 ianuarie 1782). Gheorghe Eustratie, al şaselea copil al Mariei şi al lui Gheorghe Lăzăroaie, a învăţat la Şcoala Normală din Avrig, se arată într-un documentar Agerpres.
Data sa de naştere a fost aleasă drept Ziua Învățătorului.
Gheorghe Lazăr a studiat la Liceul piarist din Cluj (1799-1801) şi la liceul catolic din Sibiu (1801/1802). Studiile variate urmate la Cluj (limbi străine, teologie, drept, filosofie, ştiinţe) au pus bazele pregătirii sale enciclopedice. Cu o bursă oferită de Consistoriul Episcopiei Ortodoxe din Sibiu, din 1806 tânărul Gheorghe a urmat studii de Teologie şi Filosofie la Universitatea din Viena.
Reîntors în țară, în 1812, a devenit profesor la Seminarul Episcopiei Ortodoxe din Sibiu. A plecat la Braşov în decembrie 1811, în urma ostilităţilor întâmpinate din partea autorităţilor şi a episcopului Vasile Moga, care, fiind un adept al învăţământului în limba slavonă, a împiedicat activitatea culturală a lui Lazăr, interzicându-i tipărirea manualelor în limba română.
Gheorghe Lazăr a mers în 1816 la Bucureşti, unde şi-a câştigat existenţa mai întâi ca profesor particular în casa boierului Bărcănescu, pentru copiii acestuia. Din acelaşi an a început să ofere lecţii de inginerie practică – măsurători de teren şi ridicări de plan – şi altor elevi din Bucureşti, fii de boieri.
În Ţara Românească, Gheorghe Lazăr s-a manifestat ca promotor al ideii de înfiinţare a unei şcoli româneşti la cel mai înalt nivel ştiinţific posibil pe atunci, într-o vreme în care învăţământul se desfăşura în limba greacă. Sprijinit de Iordache Golescu şi Constantin Bălăceanu, a trebuit să ducă o muncă intensă cu cei care susţineau că limba română este prea săracă pentru a exprima adevărurile ştiinţei.
A scris un manual de Aritmetică şi Trigonometrie şi a predat el însuşi artimetică, geometrie, trigonometrie, filosofie şi gramatică. La 24 martie 1818, obţinând aprobarea pentru înfiinţarea şcolii româneşti, şi-a început activitatea într-un local din centrul capitalei, la „Sfântul Sava”.
La început, elevii săi erau băieţi de mici meseriaşi, târgoveţi şi dascăli, pentru că odraslele boiereşti frecventau în continuare şcoala grecească. Noua instituţie a devenit curând principalul focar de consolidare şi difuzare a culturii româneşti.
Din prima generaţie de elevi au făcut parte, printre alţii, Petrache Poenaru, Daniel Tomescu, Teodor Paladi, Simion Marcovici şi alţii, se precizează pe site-ul Colegiului Național Gheorghe Lazăr citat de Agerpres.
Ideile lui s-au reflectat cel mai bine în cele două discursuri extraşcolare, singurele cunoscute, precum „Cuvânt al lui G. Lazăr, la înscăunarea mitropolitului Dionisie” (1819), o înscăunare care punea capăt unui lung şir de mitropoliţi greci, sau în cel dedicat înscăunării domnitorului Grigore Dimitrie Ghica la 30 iulie 1822, după revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu.
Gheorghe Lazăr a murit la 17 septembrie 1823. În onoarea acestui iluminist, fondator al învăţământului în limba naţională, mai multe instituţii din întreaga ţară îi poartă numele. De asemenea, în Piaţa Universităţii din Bucureşti se înalţă statuia sa realizată între 1885-1886 de sculptorul Ion Georgescu. De proporţii colosale, atât prin dimensiuni, cât şi prin stilul în care a fost realizată, statuia care îl înfăţişează pe învăţatul de origine transilvană se află chiar pe locul în care acesta a fondat Şcoala Superioară în 1818.
O statuie reprezentându-l pe Gheorghe Lazăr va fi dezvelită duminică la Avrig, localitatea sa natală, unde autoritățile organizează mai multe evenimente sub genericul „Anul Gheorghe Lazăr, 2023”.
Foto credit: Ziarul Lumina
