19 iulie 1909 – S-a născut în Flămânzi, județul Botoșani, preotul Mihai Mănucă-istoric și publicist. Studii la Seminarul „Veniamin” din Iași (1922-1930) și la Facultatea de Teologie din Cernăuți (1930-1934). Între 1933-1935 a urmat Seminarul Pedagogic Universitar din Cernăuți. Diacon la Biserica „Sf. Trei Ierarhi” din Botoșani (1936-1940), apoi la Biserica „Toma Cozma” din Iași (1940-1942). Preot paroh la Bisericile „Toma Cozma” și „Sfânta Mina” din Iași. Profesor de Limba română la Gimnaziul comercial mixt din Noua Suliță, județul Hotin (1937-1940), profesor de Religie la Liceul „Mihail Kogălniceanu” și la Școala de ucenici nr. 2 din Iași. A trecut la Domnul pe data de 22 februarie 1970 în Iași.
Lucrări: Concepția etică în opera poetului Grigore Alexandrescu (1937); Ateismul și urmările lui
(1938); Din legăturile botoșănenilor cu Trapezuntul (1941); O scrisoare de la Ierusalim despre arderea Bisericii celei mari a Sfântului Mormânt (1941); Din documentele începutului Bisericii Sfântului Ioan Botezătorul din Botoșani. 1764-1818 (1942); O închinare a vornicului Costache Roset de la Botoșani (1942). Costache Negruzzi cântăreț al Unirii (1942); Arhiereul Inochentie Iliupoleos Burghele (1943). A mai publicat articole de istorie literară, studii de istorie bisericească, numeroase completări la „Bibliografia românească veche”, studii despre obiecte din patrimoniul de artă bisericească, predici etc. A publicat versuri sub pseudonimul Mecena Diacul.
