A fost licențiat în Muzică, Litere și Drept și a devenit senator, dar nu a încetat nicio clipă să cânte în strană și să le predea psaltichia noilor generații. Într-o perioadă în care tradiția cântării bisericești risca să se piardă, el a creat organizații de breaslă, instituții academice dedicate acesteia și a obținut recunoaștere pentru statul psaltului.
S-a născut în 6 august 1871 în familia preotului Zaharia Popescu, elevul lui Anton Pann și parohul din Pasărea, județul Ilfov. Bunicul său, Neagu Popescu, a fost, de asemenea, preot în satul Pasărea. Din nefericire, tatăl viitorului psalt a murit înainte de nașterea lui.
Tânărul Ion Popescu a urmat școala primară din satul Brănești, iar în 1883 s-a înscris la Liceul „Matei Basarab“ din București. După absolvirea liceului, a fost admis la Seminarul „Nifon Mitropolitul“ din București, unde l-a avut profesor pe Ștefanache Popescu, alt elev al lui Anton Pann.
Între 1890 și 1893, a studiat la Conservatorul din București, apoi a urmat cursurile Facultății de Drept și ale celei de Litere, obținând titlul de Licențiat în Drept și Litere cu calificativul Magna cum laude.
În tot acest timp, a continuat să cânte în strana mai multor biserici din București, printre care și Biserica „Sf. Spiridon-Nou”.
Totodată, a condus o intensă activitate de promovare și consolidare a muzicii psaltice românești. La inițiativa sa, au fost înființate Academia Regală de Muzică Religioasă, Societatea Culturală „Părintele Macarie“ a cântăreților bisericești din București și Asociația Generală a Cântăreților din România.
A fost unul din fondatorii Societății Muzicale „Cucuzel” și a creat revista de specialitate „Cultura“ a cântăreților bisericești din România, precum și revista „Cultura stranei”.
A fost profesor de muzică bisericească la Seminarul „Nifon Mitropolitul” din Capitală, unde, timp de 44 de ani, a continuat activitatea mentorului său, Ștefanache Popescu. A mai predat la Seminarul Central din București, la Conservatorul din București și la Academia de Muzică Religioasă.
Ion Popescu-Pasărea a vorbit și a scris despre contribuția marilor dascăli de psaltichie românească (Macarie, Anton Pann, Ștefanache Popescu) la cântarea bisericească din Biserica Ortodoxă Română, căreia aceștia i-au conferit un specific românesc propriu, în duhul tradiției.
În 1922, a fost ales, cu peste 30.000 de voturi, Senator de Ilfov în Parlamentul României, unde a ridicat problema statutului cântăreților bisericești. În 1936, a obținut dreptul de salarizare al cântăreților bisericești ca slujbași ai statului și dreptul lor la pensie.
Ion Popescu-Pasărea îi ajuta pe copiii fără posibilități materiale să meargă la școală și, în 1924-1926, a inițiat și supervizat construirea primei școli din satul natal.
S-a mutat la Domnul în noaptea 10 aprilie 1943 și își doarme somnul de veci în cimitirul Mănăstirii Pasărea, conform dorinței sale.
În 20 iulie anul curent, Asociația Culturală Brănești a inaugurat, cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Brănești, bustul compozitorului. Acesta a fost realizat de sculptorul Ovidiu Protopopescu și instalat în fața școlii din Pasărea, județul Ilfov, instituție pe care psaltul a fondat-o.
Surse: Jurnalul de Ilfov, CrestinOrtodox.ro
Sursa foto: Branesti.eu (deschidere)
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
