S-a născut la 21 octombrie 1904 în Domnești, jud. Vrancea.
Studii la Seminarul Teologic din Galați (1919- 1926), Ia Facultățile de Teologie din București (1926-1927) și Strasbourg (1927-1932), cu echivalare la Facultățile din București și Chișinău (1935), doctoratul la București (1946), cu teza: Doctrina răscumpărării în imnografia Bisericii (tipărită postum, în 1998). Călugărit în Mănăstirea Noul Neamț (1934), hirotonit ierodiacon (1934) și ieromonah (1936), mai târziu hirotesit arhimandrit (1939). Prefect de studii la Internatul teologic din Cernăuți (1936), profesor și spiritual la Liceul seminarial din Bălți (1938-1940), preot la Catedrala patriarhală din București (1940-1944), ales episcop de Hotin în ianuarie 1944 (nerecunoscut de autoritățile de atunci), duhovnic la Academia Teologică din Arad (1944), asistent la Facultatea de Teologie din București (1944-1948), vicar patriarhal (1949-1950), profesor la Seminariile teologice din Mănăstirea Neamț (1950-1954) și București (1958), preot la Catedrala patriarhală (1954-1958 și 1964-1974); arestat în 1958 și condamnat, cu lotul „Rugul aprins’, la 20 de ani de închisoare, fiind eliberat în 1964. Pensionat în 1974 și retras la Mănăstirea Cernica. A publicat diferite studii și articole în periodicele bisericești.
