11 noiembrie 2012 – 22 de ani de la reactivarea Episcopiei Maramureșului și Sătmarului

11 noiembrie 2012 – Se împlinesc 22 de ani de la reactivarea Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului și de la întronizarea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Justinian Chira al Maramureșului și Sătmarului.

Cu o existenta ce se intinde pe parcursul a sase secole (1391 – actul patriarhal al patriarhului Antonie al Constantinopolului, prin care manastirea Peri din Maramures devine Stavropighie si unde aminteste de existenta ‘arhiereilor locali’), Episcopia Maramuresului a avut o istorie extrem de zbuciumata. In pofida credintei puternice a maramuresenilor si atasamentului lor fata de Ortodoxie, ei n-au avut parte de o organizare bisericeasca bine asezata, care sa nu fie vulnerabila unor administratii trecatoare, care i-au negat si suprimat intotdeauna drepturile. Dupa anul 1705, cand este aruncat in inchisoare episcopul Iosif Marturisitorul din Maramures, pe care Sfantul Sinod al B.O.R. l-a canonizat in 1992, la propunerea P.S. Episcop Justinian Chira, scaunul episcopal al ierarhilor de Maramures nu era intr-un loc anume si mai cu seama nu era intr-un centru urban. Cel mai adesea era intr-o manastire (ex. Barsana), iar episcopul era ceea ce profesorul si istoricul Mircea Pacurariu numeste in Istoria Bisericii Ortodoxe Romane – horepiscop ( adica episcop de tara). Voievozii maramureseni au incercat, si adesea au reusit, sa infiripeze centre bisericesti superioare pe langa curtea lor, insa datorita imprejurarilor istorice si spatiului geopolitic caruia apartinea Maramuresul si a interesului Imperiului Austro – Ungar fata de aceste meleaguri, insusi voievodul Bogdan din Cuhea Maramuresului, unul dintre cei mai reprezentativi, a fost nevoit sa-si paraseasca Maramuresul drag si sa plece in pribegie peste munti, unde pune bazele statului Moldova – 1359.

Din 1739 – cu ultimul episcop ortodox amintit cu numele si pana in 1937, Maramuresului nu i-a fost ingaduit sa aiba episcop ortodox datorita uniatiei, care a fost o actiune politica impusa. La 1700 romanii au fost declarati uniti fara sa fie consultati, iar daca au indraznit sa-si ridice glasul, represiunile erau atat de violente si inumane incat acestia s-au resemnat in noua situatie. Declarati uniti in masa, deci in mod formal, in realitate ei tineau mai departe datina mosilor si stramosilor lor ceea ce au fost inainte – ortodocsi. Ultimele doua recensaminte, din 1992 si 2002, dovedesc cat se poate de clar acest lucru.

In 1937 se infiinteaza prin Hotararea Consiliului de Ministri din 23 iulie, Episcopia Ortodoxa a Maramuresului, iar printr-un decret al regelui Carol al II-lea, noua Episcopie este inzestrata cu mai multe cladiri in Sighet, unde i s-a fixat si resedinta, si terenuri, printre care: Palatul Cultural, Hotel Corona, peste 300 ha padure, din padurea comunei Vadu Izei si alte bunuri precum si bani. Cedarea Ardealului de Nord-Vest intre anii 1940-1944 a adus in Maramures o administratie dusmanoasa fata de tot ce era romanesc si ortodox, si astfel din ordinul lui Horty Myklos au fost expulzati din Maramures toti preotii ortodocsi , iar episcopul dr. Vasile Stan a fost nevoit si el sa paraseasca resedinta si sa plece la Sibiu, incercand de acolo sa coordoneze activitatea Eparhiei -atat cat se putea- zdrobita de hortisti, in urma unei terori fara egal in Maramures. Eliberarea din 1944 a redeschis posibilitatea reluarii activitatii Episcopiei, insa norii iernii comuniste isi faceau aparitia, de data aceasta, dinspre rasarit, asa ca in 1948 martirica Episcopie, alaturi de alte Episcopii din tara a fost desfiintata de catre noul regim comunist instalat la putere.

De subliniat ca in orasul Sighet, slujbele arhieresti erau savarsite in Paraclisul din interiorul Palatului Episcopal, neexistand o catedrala episcopala. S-au facut demersuri, s-a obtinut un teren , dar lucrarile au ramas in aceasta faza.

In anul 1990 dupa eliberarea de sub dictatura comunista, la dorinta unui grup de initiativa format din preoti inimosi, ale caror nume sunt mentionate in documentele vremii, precum si la dorinta multimii credinciosilor, Sfantul Sinod al B.O.R. a aprobat memoriul inaintat in 2 februarie 1990 de preotimea maramureseana si in 12 februarie a aceluiasi an , s-a hotarat reactivarea Episcopiei Maramuresului, care urma sa cuprinda judetele Maramures si Satu Mare. Loctiitor al noii Eparhii a fost desemnat P.S. Justinian Chira – fiu al Maramuresului, episcop vicar al Clujului din 1973, care in 26 septembrie 1990 va fi ales cu majoritate de voturi, titular al acesteia si instalat in 11 noiembrie 1990 de catre un sobor de 11 arhierei, in frunte cu Mitropolitul Antonie Plamadeala al Ardealului.

Comentarii Facebook


Știri recente

Preoții români din Serbia se formează pro-viață

O delegație formată din membri ai corpului profesoral de la Facultatea de Teologie din Timișoara s-a întâlnit la începutul săptămânii cu mai mulți preoți din Episcopia Daciei Felix, pentru un atelier pro-viață. Colocviul „Construim împreună…