„Aceasta a fost întotdeauna bucuria mea: să stau de vorbă cu Dumnezeu despre voi și să stau de vorbă cu voi despre Dumnezeu”, le spunea arhiepiscopul Justinian Chira celor pe care-i întâlnea. La 104 ani de la nașterea sa, cuvintele ierarhului devin reper duhovnicesc în inimile celor care-L caută pe Dumnezeu.
Născut în 1921, în inima Maramureșului, dintr-o familie credincioasă, Înaltpreafințitul Părinte Justinian a primit la botez numele Ioan. Încă din tinerețe, a fost atras de viața monahală, în anul 1941 intrând în obștea Mănăstirii Sfânta Ana – Rohia.
Un an mai târziu, în 1942, a fost tuns în monahism, primind numele Justinian. În contextul războiului, în 1944, deși avea doar 23 de ani, a fost chemat să preia conducerea mănăstirii.
Cu multă râvnă și devotament, a contribuit la dezvoltarea și consolidarea lăcașului de cult, slujind ca stareț timp de aproape trei decenii, până în 1973. Pentru meritele sale remarcabile, în același an a fost ales Episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, primind titlul onorific de „Maramureșeanul”.
La Cluj, timp de 17 ani, între 1973 și 1990, a desfășurat o activitate intensă, cu profunde implicații pastorale, misionare și culturale.
Statornic în vremuri de prigoană
Din cei 43 de ani de slujire arhierească ai Înaltpreasfințitului Părinte Justinian (1973–2016), cea mai pregnantă perioadă rămâne cea dedicată cu abnegație consolidării Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, o veche năzuință a credincioșilor din această parte a țării.
De-a lungul istoriei, Episcopia Maramureșului a trecut prin multe încercări. În 1688 a fost supusă ocupației habsburgice, apoi afectată grav de schisma religioasă din Transilvania (1698–1701). A fost, de asemenea, desființată în mod abuziv în 1740 și a fost interzisă prezența unui episcop ortodox în această perioadă. Episcopia a fost recunoscută pentru puțin timp în 1937, prin decret regal, dar a fost din nou marginalizată în vremea ocupației din nord-vestul Ardealului (1940–1944).
În 1948, regimul comunist a desființat episcopia, care a suferit astfel o „răstignire” spirituală, ca urmare a ostilităților îndreptate împotriva Ortodoxiei. Abia în 1990, după căderea comunismului, Biserica Ortodoxă Română a avut posibilitatea de a-și reorganiza structurile în libertate.
Reînființarea Episcopiei Maramureșului și Sătmarului a marcat o etapă istorică, iar alegerea și întronizarea Înaltpreasfințitului Părinte Justinian ca întâistătător a constituit un pas în față pentru păstrarea credinței ortodoxe pe aceste meleaguri.
Consolidarea Episcopiei
Înaltpreasfințitul Părinte Justinian s-a dedicat încă de la început reconstruirii și consolidării Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, care, la momentul preluării, nu dispunea nici de o reședință episcopală, nici de o catedrală corespunzătoare, pe care ierarhul a reușit să le edifice cu mult efort.
Cât timp a fost chiriarh, a fost pusă piatra de temelie pentru peste 130 de biserici noi, au fost întemeiate mai bine de 20 de mănăstiri, iar structura eparhiei s-a întărit prin înființarea a trei noi protopopiate: Vișeu, Chioar și Oaș. De asemenea, sute de lăcașuri de cult au fost sfințite și resfințite.
La acestea se mai adaugă: fondarea secției de Teologie Ortodoxă în cadrul Facultății de Litere din Baia Mare; înființarea Seminarului Teologic Ortodox „Sf. Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare și publicarea revistei eparhiale „Graiul Bisericii Noastre”.
În semn de recunoaștere pentru întreaga sa activitate, în 13 decembrie 2009, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis să-i acorde Înaltpreasfințitului Părinte Justinian Chira titlul de arhiepiscop onorific al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, în 13 decembrie 2009.
Trecerea la cele veșnice
Arhiepiscopul Justinian Chira a trecut la cele veșnice în 30 octombrie 2016 și a fost înmormântat la Mănăstirea Rohia.
„Voi sta la poarta Raiului şi voi aştepta să sosiţi cu toţii acolo!”, obișnuia să le spună oamenilor cu iubire ierarhul.
Foto credit: Episcopia Maramureșului și Sătmarului
