10 iulie 1862 – S-a născut în Târgoviște, preotul Constantin Popescu, orientalist. Studii la Seminarul „Central” din București (1876-1884), mai târziu la Facultatea de Teologie din Cernăuți (1892-1896), unde a obținut doctoratul. Profesor de Religie la Gimnaziul din Târgoviște (1884-1899), preot la Biserica „Mitropolia” din Târgoviște (1888-1899), protoiereu al județului Dâmbovița (1888-1892), profesor de Religie la Școala normală de fete „Elena Doamna” din București (1899-1904), profesor de Studii biblice și Istorie bisericească la Seminariile „Central’ (după 1904) și „Nifon” din București (1899-1928), director al Seminarului „Nifon” (1907-1911 și 1915-1919). A trecut la Domnul după 1928 în București.
Lucrări: Liberul arbitru ca bază a responsabilității faptelor (1899); Desbinarea sau schisma în Biserică. Studiu istorico-dogmatic (1900); Sistemele opuse religiuni. Studiu dogmatic (1902); Explicarea psalmilor mesianici, traducere după textul original (1904); Gramatica limbii ebraice (1904); Gramatica limbii arabe (ms. în Biblioteca Patriarhiei), precum și o serie de manuale de Morală, Dogmatică, Vechiul și Noului Testament, Istoria Bisericii, explicarea Evangheliilor pentru elevii liceelor, gimnaziilor, școlilor normale și secundare de fete și ai școlilor profesionale (ediții multiple, 1902-1920, unele în colaborare cu preotul Ioan Constantinescu-Lucaci).