Patriarhul Daniel: Sfinții lui Dumnezeu adună în comuniune Bisericile şi popoarele ortodoxe

Patriarhul Daniel

Patriarhul Kirill al Rusiei a ajuns joi la Bucureşti şi a adus în dar un fragment din moaştele Sfântul Serafim de Sarov (detalii aici). La întâmpinarea delegaţiei Bisericii Rusiei, Preafericitul Părinte Daniel a adresat, în altarul de vară al Catedralei patriarhale, un cuvânt de bun venit Preafericitului Părinte Kirill şi a mulţumit Preafericirii Sale pentru participarea la hramul Catedralei Patriarhale.

În cuvântul său, Patriarhul Daniel a vorbit despre Sfântul Serafim de Sarov şi Sfântul Dimitrie cel Nou şi a evidenţiat aspectele comune care îi caracterizează pe cei doi sfinţi cuvioşi, unul dintre acestea fiind sfințenia ca dar al Sfântului Duh, pe care l-au cultivat prin credință statornică şi viețuire sfântă. 

Suferiţele pe care le-au îndurat cele două Biserici, Română şi Rusă, în timpul comunismului a fost un alt subiect abordat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în mesajul său.

El a explicat că invitaţia la sărbătoarea hramului a fost adresată Bisericilor Ortodoxe surori care au suferit în timpul regimului comunist, ca să comemorăm, prin rugăciune şi recunoștință, suferința şi jertfa mărturisitorilor şi apărătorilor Ortodoxiei în timpul persecuției comuniste împotriva Bisericii, dar şi pentru a cultiva mai intens cooperarea frățească în promovarea credinței ortodoxe în societatea de azi


Astăzi, prin voia lui Dumnezeu, avem bucuria de a întâmpina pe Colina Patriarhiei, alături de moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou şi moaștele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, aduse prin bunăvoința Preafericitului Părinte Chiril, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, un mare cinstitor al moaștelor sfinților.

Vă mulțumim, Preafericirea Voastră, iubit frate întru Hristos şi coslujitor, că ați venit la marea sărbătoare a Catedralei patriarhale şi a orașului Bucureşti, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou!

Binecuvântarea şi bucuria pe care ni le aduce sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou sporesc şi mai mult anul acesta prin prezența la Bucureşti a moaștelor Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, făcătorul de minuni, care a trecut la Domnul în anul 1833, şi a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în anul 1903, fiind foarte cunoscut şi mult prețuit astăzi în toată Ortodoxia.

Moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, care a trăit în veacul 13, în vremea Țaratului româno-bulgar al Asăneştilor (1185­1396), au fost aduse la această Catedrală în ziua de 13 iulie 1774, în timpul evlaviosului Mitropolit Grigorie al II-lea al Țării Românești, prin bunăvoința generalului rus Petru Saltâcov. Acest general, întorcându-se din războiul ruso-turc (1768-1774), a trecut prin satul Basarabi, sau Basarabov, la sud de Dunăre, pe teritoriul Bulgariei, ocupată de otomani încă de la sfârșitul veacului al XlV-lea (1396). Aflând moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie în acel loc, pentru a nu fi profanate de otomani, generalul rus Petru Saltâcov le-a luat cu sine, cu intenția de a le trimite în Rusia.

Însă, la trecerea prin București, la rugămintea mitropolitului Grigorie al II-lea al Țării Românești şi a unui negustor credincios, Hagi Dimitrie, generalul rus le-a dăruit poporului român, ca o mângâiere pentru multele suferințe îndurate de români în cursul acelui război, şi mai ales pentru că Sfântul Cuvios Dimitrie era de origine vlah, adică român. Astfel, moaștele au fost așezate cu cinste, în iulie 1774, în Catedrală mitropolitană din București, devenită Catedrală patriarhală în anul 1925.

În anul 1955, constatând că Sfântul Cuvios Dimitrie se bucură de mare cinstire în evlavia românilor din întreaga țară, la propunerea Patriarhului Justinian Marina, Sfântul Sinod a proclamat generalizarea cultului său în întreaga Biserică Ortodoxa Română, stabilindu-i ca zi de prăznuire 27 octombrie, a doua zi după sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie.

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou şi Sfântul Cuvios Serafim de Sarov, deși au trăit în epoci şi țări diferite, au în comun sfințenia ca dar al Sfântului Duh, pe care l-au cultivat prin credință statornică şi viețuire sfântă. De asemenea, ca o trăsătură comună, moaştele celor doi sfinţi cuvioși au traversat perioada grea a dictaturii comuniste, care a persecutat religia în general şi Biserica Ortodoxă în special. În Rusia, după revoluția bolșevică din octombrie 1917, a început o campanie de distrugere a sfintelor moaşte ca parte a planului de a slăbi şi a discredita Biserica Ortodoxă Rusă. Moaştele Sfântului Cuvios Serafim au fost confiscate de regimul comunist în anul 1926 şi ascunse prin diferite muzee, până li s-a pierdut urma. Abia în anul 1991 aceste moaște au fost găsite şi înapoiate Bisericii Ortodoxe Ruse.

La Bucureşti, după cum se știe, regimul comunist a încercat în mai multe rânduri mutarea Reședinței patriarhale şi a Catedralei patriarhale de pe istoricul Deal al Mitropoliei, deoarece statul comunist era deranjat de evlavia credincioșilor care cinsteau moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie în apropierea clădirii Marii Adunări Naționale, forul legislativ al României socialiste.

Astfel, chiar în octombrie 1989, înainte de Revoluția română din decembrie 1989, Ceaușescu a interzis organizarea hramului Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou la Catedrala patriarhală, programând pentru aceeași dată, 27 octombrie, o sesiune de lucru a Marii Adunări Naționale.

Deși supus presiunilor şi amenințărilor, vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist nu a mutat departe moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie, ci la Biserica „Sfântul Nicolae – Vlădica“, la poalele dealului, în vecinătatea Catedralei patriarhale. La două luni după această umilire a Sfântului Cuvios Dimitrie, în 22 decembrie 1989, regimul comunist condus de Nicolae Ceaușescu s-a prăbușit, iar românii credincioși strigau pe străzile Bucureștilor: Cu noi este Dumnezeu!

Așadar înțelegem că sfinții lui Dumnezeu sunt dascălii cei mai siguri, şi prietenii cei mai apropiați ai oamenilor, pentru că ei sunt prietenii cei mai apropiați ai lui Hristos – Dumnezeu. Totodată, sfinții ne învață cel mai bine că unitatea Ortodoxiei este comuniune în rugăciune şi cooperare în misiune pentru mântuirea oamenilor.

Astăzi, în fața tentației de secularizare, sfinții ne învață că dacă uităm pe Dumnezeu, vom uita repede şi scopul sfânt al vieții omului pe pământ, şi anume căutarea vieții veșnice din Împărăția cerurilor (cf. Matei 6, 33).

Sfinții ne învață să descoperim prin rugăciune iubirea smerită față de Dumnezeu şi iubirea milostivă (darnică) față de semeni, dar şi bucuria comuniunii fraterne în Biserica lui Hristos ca arvună a bucuriei din Împărăția cerurilor (cf. Romani 14, 17)

Anul 2017 a fost proclamat de Biserica Ortodoxă Română drept An comemorativ al Patriarhului Justinian şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului. Din acest motiv, am invitat pe Preafericitul Părinte Chiril al Moscovei şi al întregii Rusii, precum şi pe ceilalți Întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe surori care au suferit în timpul regimului comunist, ca să comemorăm, prin rugăciune şi recunoștință, suferința şi jertfa mărturisitorilor şi apărătorilor Ortodoxiei în timpul persecuției comuniste împotriva Bisericii, dar şi pentru a cultiva mai intens cooperarea frățească în promovarea credinței ortodoxe în societatea de azi.

Ne rugăm Sfinților Cuvioși Dimitrie cel Nou şi Serafim de Sarov să înalțe către Dumnezeu rugăciunile lor pentru sănătatea și mântuirea tuturor celor care iubesc pe Hristos şi Biserica Sa în lumea de azi.

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Foto credit: Ziarul Lumina

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente