Sfântul Vasile cel Mare: Îngerii stau cu plăcere lângă cei care-şi curăţă sufle­tul cu post

„Demonii nu îndrăznesc să atace pe cel ce posteşte, iar îngerii, păzitorii vieţii noastre, stau cu plăcere lângă cei care-şi curăţă sufle­tul cu post”, spune Sfântul Vasile cel Mare despre cei roadele şi folosul postului.

Perioada Postului Sfinţilor Apostoli este una de înnoire duhovnicească, o perioadă a curățirii inimii și minții, precum și de reîntoarcere către aproapele nostru.

Printre Sfinții Părinți care au scris despre post, Sfântul Vasile cel Mare este cel care a învățat în chip neîntrecut despre nevoia de vindecare și întărire a firii omenești.

Cu prilejul postului în care ne aflăm vă facem cunoscut un fragment despre post al Sfântului Vasile cel Mare în care prezintă necesitatea înfrânării de bună voie.


Pentru cei ce postesc de bunăvoie, postul le este folositor tot timpul, pentru că demonii nu îndrăznesc să atace pe cel ce posteşte, iar îngerii, păzitorii vieţii noastre, stau cu plăcere lângă cei care-şi curăţă sufle­tul cu post.

Dar cu mult mai folositor este postul acum, când predicarea postului s-a vestit în toată lumea. Că nu-i insulă, nu-i continent, nu-i popor, nici chiar în păr­ţile cele mai îndepărtate ale lumii, în care să nu se fi predicat postul.

Soldaţi, drumeţi, corăbieri, negustori, cu toţii au auzit de această poruncă a postului şi o primesc cu bucurie. Să nu rămână, deci, nimeni ne­trecut în catalogul celor ce postesc! In el sunt trecute, toate neamurile, toate vârstele şi toate dregătorii le.

În fiecare biserică îngerii înscriu pe cei ce postesc. Ia aminte, dar, ca nu cumva din pricina unei mici plă­ceri ce ţi-o dau bucatele, să suferi paguba de a nu fi înscris de înger, fugind dinaintea celui care înrolează ostaşi. E mai mică primejdia când un soldat aruncă pavăza şi fuge, decât atunci când un creştin aruncă postul, arma cea tare şi puternică.

Eşti bogat? Nu insulta postul, socotindu-l nevred­nic să stea cu tine Ia masă! Nu-l alunga cu necinste din casa ta, biruit de desfătare, ca nu cumva postul să te învinuiască înaintea legiuitorului posturilor, Care, prin pedeapsa ce-ţi va da, să te supună la un mult mai aspru post.

Săracul să nu ia în bătaie de joc postul care altădată a fost tovarăşul de casă şi de masă al săracului. Femeile să postească şi ele, că şi lor le este postul tot atât de potrivit şi de firesc ca şi respiraţia.

Copiii să fie adăpaţi cu apa postului, ca şi plantele bine crescute. Bătrânilor le este uşor postul pentru că de mult s-au obişnuit cu el. Călătorilor postul le este tovarăş bun de drum; îi face uşori şi sprinteni, pe când îmbelşugarea îi sileşte să ducă poveri, să poarte în spate greutăţile cu care s-au desfătat.

Când soldaţii pleacă la luptă într-o ţară îndepărtată, iau cu ei alimen­tele de trebuinţă hranei, nu plăcerii. Iar noi, care por­nim la luptă cu duşmanii nevăzuţi, care ne grăbim spre Patria cea de Sus, nu trebuie oare să ne mulţu­mim numai cu cele de trebuinţă hranei sufletului, mai ales că suntem necontenit pe câmpul de bătaie?

(Sfântul Vasile cel Mare, Despre post, Ed. IMBOR, Bucureşti, 2009, pp. 26-27)

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente