Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou (sec. IX) s-a călugărit din tinereţe la Mănăstirea Pelichit de lângă Helespont, Asia Mică.Pentru viaţa sa curată s-a învrednicit de darul preoţiei şi apoi a fost ales stareţ al acelei Mănăstiri.
Era un om chibzuit, înţelept şi povăţuia pe fiecare cu blândeţe. La bunătatea şi desăvârşirea lui sufletească Dumnezeu i-a adăugat puterea facerii de minuni. El a trăit în timpul împăratului Leon Armeanul (813-820) care începuse în acele vremuri o prigoană împotriva sfintelor icoane. Această prigoană a ajuns şi în Pelechit. Un grup de ostaşi au pătruns în Mănăstirea Pelechit şi au chinuit pe monahi, chiar până la moarte pe unii dintre ei. Cuviosul Ilarion şi alţi 42 monahi au fost torturaţi apoi exilaţi în Efes.
Cuviosul Ştefan, făcătorul de minuni (sec. IX) a fost stareţ la Mănăstirea Triglia, lângă Constantinopol, în vremea împăratului Leon Armeanul (813-820).
Acesta îl forţa să renunţe la închinarea sfintelor icoane şi să semneze apostazia sa. Cuviosul s-a împotrivit şi pe împărat l-a mustrat, numindu-l păgân şi străin de adevărata credinţă. Pentru aceasta a fost supus la chinuri. În anul 1815, fiind exilat, a trecut la cele veşnice.
