„ Noi considerăm că Dumnezeu nu este numai Bun, ci este și Frumos. Frumusețea este o dimensiune a prezenței Slavei lui Dumnezeu în sufletul omului ca: lumină, bunătate și bucurie permanentă. De aceea, în Biserica Ortodoxă, noi, ne rugăm în mod special pentru cei ce iubesc frumusețea Casei lui Dumnezeu. Frumusețea nu este numai buna-cuviință care se referă la persoane, ci este și frumusețea împodobirii Casei lui Dumnezeu cu pictură frumoasă, veșminte, mobilier, obiecte de cult frumos confecționate, toate aduse ca respect, evlavie și prețuire”.
„Darurile materiale frumoase au ca scop exprimarea luminii care se crează între persoanele care se respectă și se ajută reciproc. De aceea, slava lui Dumnezeu este frumusețea iubirii veșnice a Preasfintei Treimi”.
„Această slavă și frumusețe negrăită a Împărăției lui Dumnezeu este cântată în cărțile de cult și este mărturisită de Sfinții Apostoli, ca o negrăită frumusețe care produce o bucurie deosebită, pentru că este frumusețea iubirii milostive a lui Dumnezeu față de oameni, iubire dăruitoare de sine. Persoanele Sfintei Treimi trăiesc unele pentru altele, într-o dăruire și conținere reciprocă, numită teologic perihoreză”.
„În această bucurie a Preasfintei Treimi se află Sfinții, de aceea noi ne rugăm sfinților pentru mântuire, sfințirea vieții, dar și pentru ca ei să ne ajute să înaintăm în timpul vieţii pământeşti, spre bucuria cea negrăită a Împărăției Cerurilor, despre care Sfântul Apostol Pavel spunea că, Împărăția Cerurilor nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. Această bucurie a Duhului Sfânt au trăit-o sfinții lui Hristos și ne-o împărtășesc și nouă dacă o căutăm prin nevoință, rugăciune, pocăință și prin împărtășirea cu Sfintele Taine și săvârșirea faptelor bune”.
Din cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit cu ocazia sfinţirii raclei în care a fost aşezat un fragment din moaştele Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina ce va fi adăpostită la Mănăstirea bihoreană Izbuc.
