Tema centrală a cuvântului Mitropolitului Nicolae al celor două Americi face referire la faptul că prin Naşterea Mântuitorului omul este reîmpăcat cu fiinţa sa, cu întreaga creaţie şi cu Dumnezeu. Creștinul purtător de Hristos este cel ce a primit împăcarea Lui, cel ce își află ființa împăcată întru sine și cu semenii, cel ce oferă această pace lumii, spune Ierarhul în pastorala sa de Crăciun.
El numeşte Crăciunul „sărbătoarea speranţei şi a bucuriei, sărbătoarea familiei şi a monahilor, sărbătoarea pogorârii lui Dumnezeu pe pământ”.
În prima parte a cuvântului, Ierarhul face referire la starea primordială, când omul, „creat după chipul lui Dumnezeu”, se împărtășea de dragostea și comuniunea cu El, şi se afla „în stare de împăcare cu Dumnezeu și cu întreaga creație”.
Apoi, „încetând să împlinească voia lui Dumnezeu” şi îndepărtându-se de Tatăl Ceresc, omul pierde „pacea cu sine însuși și armonia cu lumea”. Dar, spune Ierarhul, „Dumnezeu nu l-a lăsat pe om în ne-împăcare, nici lumea pe care a creat-o în lipsă de armonie”, ci „la plinirea vremii l-a trimis pe însuşi Fiul Său să își asume natura umană dezbinată în ea însăși şi să fie primit de creaţia ce se îndrepta spre pieire”.
Despre întruparea Fiului lui Dumnezeu, IPS Nicolae afirmă că a „re-adus pacea dintre om şi Dumnezeu, a re-aşezat întreaga făptură în relaţia primordială de comuniune, de împărtăşire a harului lui Dumnezeu către creatură”.
Omul rezidit în Hristos este împăcat în ființa sa, este în pace cu lumea și cu Dumnezeu. Darul Întrupării Fiului lui Dumnezeu este evident în această împăcare pe care o trăiește creștinul, subliniază Înaltpreasfinţia Sa.
Totodată, ierarhul aduce în discuţie atentatele şi persecuţiile care afectează pacea la nivel global şi adresează întrebarea retorică: Ce dar mai frumos am putea oferi în zilele Crăciunului decât pacea?
Lumea noastră continuă să fie tulburată de atentate și persecuții. Lumea noastră se împotrivește tot mai mult rânduielilor Ziditorului și proclamă o autonomie a omului și o dezmembrare a familiei, evidenţiază Mitropolitul Ortodox Român al celor două Americi.
Acestei îndepărtări de Dumnezeu, spune Înaltpreasfinţia Sa, i se poate opune doar creștinul pacificat în sufletul său.
Numai creștinul care se roagă stăruitor, care participă la tainele Bisericii, care face parte deplină din comunitatea Bisericii, poate ajunge la starea de împăcare cu sine și cu semenii, stare pe care să o comunice acestei lumi tulburate. Rugăciunea este izvorul păcii, al împăcării noastre personale și comunitare, iar tainele Bisericii sunt căile sfințirii noastre. Într-o lume a aparențelor și a violenței, creștinul rugător și participant la tainele Bisericii Îl poate primi pe Hristos în Sfânta Euharistie și Îl poate oferi real și eficient lumii biruind falsele lumini și purtând pe chipul său lumina Nașterii lui Dumnezeu ca om în Betleem.
Ierarhul îşi încheie cuvântul cu îndemnând pe clerici şi pe credincioşi să redescopere sensul viețuirii creștine și să aducă mărturie vie a speranței și bucuriei Nașterii lui Hristos. Să vestească bucuria Crăciunului celor dragi și celor îndepărtați, celor singuri și bolnavi, celor înstrăinați de Biserică și celor care caută o lumină în viața lor.
Textul integral al pastoralei poate fi citit aici.
