Omilia a 16-a a Sfântului Grigorie Palama ne oferă un exemplu de interpretare a textului biblic. Voi descrie mai jos, prin câteva exemple, modalitatea în care Sfântul Grigorie face recurs aproape permanent la autoritatea scriitorului biblic, fie el din Vechiul sau din Noul Testament, după caz. Voi reda în caractere îngroșate trimiterile repetate la autorul biblic, pentru a vedea cum, în câteva pagini, Sfântul Grigorie se raportează de zeci de ori la cuvintele Scripturii.
Pavel scrie: „Toți câți în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat. Deci ne-am îngropat cu El în moarte prin botez” (Rom. 6, 3-4). Acesta este începutul înnoirii noastre, căci Hristos, prin Crucea Lui, a rupt zapisul păcatelor noastre și a ridicat vinovăția celor ce, prin botez, s-au îngropat împreună cu El”. Sfântul Grigorie continuă să explice acest pasaj: „Ascultă acum și partea cea de la mijloc, după acest început, căci spune Apostolul: „căci precum Hristos S-a născut din morți, spre slava Tatălui, așa și noi să petrecem întru înnoirea vieții”. Și Pavel adaugă și desăvârșirea acestei înnoiri, arătând că „dacă am fost altoiți pe El, prin asemănarea morții Lui, atunci vom fi părtași și învierii Lui”. În continuare, Apostolul arată și mai limpede începutul și sfârșitul înnoirii și înfierii noastre zicând: „Ci și noi care avem pârga Duhului, și noi înșine suspinăm în noi, așteptând înfierea” (Rom. 8, 23). Numește „pârga Duhului” sfințirea și harul, pe care le primim la dumnezeiescul Botez, izbăvindu-ne noi de păcate și înnoindu-ne și îndreptându-ne în darul harului lui Hristos, ceea ce este început al bunurilor viitoare”.
Înnoirea și îndreptarea
Înnoirea și îndreptarea sunt teme întâlnite în toată teologia palamită. Cert este faptul că aceste teme au întotdeauna ca punct de plecare premise biblice, dezvoltate patristic. Omul, eliberat de păcat, este capabil să înceapă o viață nouă, ca un om nou. Această viață nouă este însă doar arvună a veșniciei. Sfântul Grigorie Palama își continuă exegeza: „Spunând însă „așteptăm înfierea”, nu pomenește de înfierea pe care o căpătăm la botez, ci vorbește de înfierea cea viitoare, și desăvârșită, și neclintită, adăugând: „Răscumpărarea trupului nostru” (Romani, 8, 23), adică izbăvirea de toată patima și stricăciunea, căci din înfierea cea de acum poate să se clatine și să cadă, dar cea care vine prin învierea morților este cu adevărat temeinică și desăvârșită”. Înnoirea de care vorbește Apostolul Pavel este posibilă prin participarea la viața Bisericii. Comentând textul de la Filipeni, 3, 20, „așteptăm Mântuitor, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care va schimba la înfățișare trupul smereniei noastre, ca să fie asemenea trupului slavei Sale”, Sfântul Grigorie Palama realizează o adevărată radiografie paulină a subiectului înnoirii firii omenești prin Întruparea lui Hristos și prin participarea la viața Bisericii: „Așa precum Hristos a murit în slăbiciunea și necinstea trupului, dar a înviat întru putere și slavă dumnezeiască, tot așa și cei ce-și trăiesc viața lor după Hristos sunt semănați spre moarte, cum iarăși spune Pavel, întru slăbiciune și necinste, dar se vor scula întru putere și slavă (I Corinteni 15, 43), primind un trup slăvit și înveșnicit, așa cum a avut Hristos, după înviere, când a devenit „întâiul născut din morți” (Coloseni 1, 18), și „începătură a învierii celor adormiți” (I Corinteni 15, 20)”. Această înnoire realizată prin unirea cu Hristos de care vorbește Apostolul Pavel este însă o înnoire nedeplină. Sfântul Grigorie Palama avertizase de astfel că orice demers realizat în această viață este nedeplin, având caracter provizoriu. Referirea la textul Apostolului Pavel, „acum vedem ca printr-o oglindă, în ghicitură” (I Corinteni, 13, 12), este evidentă. Sfântul Grigorie Palama face trimitere, în aceeași omilie și în același context, și la Sfântul Ioan Evanghelistul: „Din această pricină, și Ioan, ucenicul cel preaiubit al Domnului, cugetând la aceste două înnoiri, cea a sufletului și cea a trupului, spune: „Acum sunt fii ai lui Dumnezeu” (I Ioan 3, 2), arătând prin aceasta începutul înfierii; dar adaugă îndată: „Și ce vom fi nu s-a arătat până acum. Știm că dacă El se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea așa cum este”. Este vorba aici de desăvârșirea înfierii și a înnoirii celei după Dumnezeu dăruite nouă prin Hristos. Cu privire la aceasta, se spune și în Evanghelie că „cei care cred în numele Lui, le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12)”. Ușurința cu care folosește textele scripturistice amintește în mod evident de stilul omiletic al Sfântului Ioan Gură de Aur. Înnoirea firii umane devine premisă a nașterii din Duh. Sfântul Grigorie Palama face apel din nou la Scriptură: „Unii ca aceștia nu s-au născut din sânge, nici din dorință trupească sau bărbătească, cum stă scris (Ioan 1, 13)”. Explică mai departe cuvintele apostolului, argumentând cu un text din cartea profetului Isaia: „Dar zicând că noi nu ne-am născut din trup, ci de la Dumnezeu, apostolul lămurește și arată nașterea din nou și înfierea prin dumnezeiescul Botez. ș…ț Și spunând apostolul că ne-a dat putere deplină să ne numim fii ai lui Dumnezeu, dar că încă nu suntem, arată prin aceasta că nu avem desăvârșirea înfierii. ș…ț Însă trupurile cele moarte ale necredincioșilor vor învia, dar nu întru slava cerească ș…ț, căci Scriptura spune: „Să nu mai fie pe pământ cei fără de lege și să nu mai vadă slava Celui Preaînalt” (Isaia 26, 10). Iar cei născuți și crescuți după Hristos și care au ajuns la măsura plinătății vârstei lui Hristos, după putință, aceia vor dobândi în chip fericit și strălucirea dumnezeiască, și, așa precum este scris, „vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor” (Matei 13, 43)”.
… al doilea Hrisostom
Observăm insistența cu care Sfântul Grigorie recurge la textul biblic. De asemenea, este de remarcat faptul că nu ezită să citeze integral aceste texte în predică. Face acest lucru din dorința de a-și familiariza ascultătorii cu Sfânta Scriptură. Sfântul Grigorie încearcă să demonstreze pe parcursul întregii opere omiletice că riscul îndepărtării de Scriptură implică riscul îndepărtării de ceea ce Scripturile au anunțat fără încetare: taina și realitatea Întrupării. Pavel, Ioan, Petru sunt numiți văzători ai tainelor Duhului, tocmai pentru a justifica acest recurs perpetuu la autorii vetero și nou testamentari: „Văzătorul negrăitelor taine ale Duhului, marele Pavel, vasul cel ales, scrie în Epistola către Romani…”. Iată așadar cum Sfântul Grigorie Palama ni se dezvăluie ca un al doilea Hrisostom, plin de dragoste pentru cuvântul Scripturii, pe care nu a încetat să-l propovăduiască.
” Apostolul arată și mai limpede începutul și sfârșitul înnoirii și înfierii noastre zicând: „Ci și noi care avem pârga Duhului, și noi înșine suspinăm în noi, așteptând înfierea” (Rom. 8, 23). Numește „pârga Duhului” sfințirea și harul, pe care le primim la dumnezeiescul Botez, izbăvindu-ne noi de păcate și înnoindu-ne și îndreptându-ne în darul harului lui Hristos, ceea ce este început al bunurilor viitoare – Sf. Grigorie Palama. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 6 noiembrie 2010, semnat de pr. Roger Coresciuc.)
