O fiică a Bisericii noastre, vrednică de cinstire
– Doamna Rada Crăciun (1935 – 2013) –
Mesajul de condoleanțe al Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la înmormântarea Doamnei Rada Crăciun, 02 septembrie 2013:
Am aflat cu multă durere de trecerea din această viață a Doamnei Rada Crăciun, fiică a Bisericii noastre, vrednică de cinstire.
Iubită de familia sa și de cei din jur, Doamna Rada Crăciun reprezintă pentru cei care au cunoscut-o și au prețuit-o un model luminos al mamei creștine, care și-a dedicat întreaga viață familiei sale, având o credință creștină profundă și statornică.
Doamna Rada Crăciun s-a născut la 6 ianuarie 1935, în satul Brebu, comuna Lopătari din județul Buzău, într-o familie de oameni de la munte (Stanciu Albu și Maria), harnici și buni creștini, fiind al cincilea copil din cei opt pe care Dumnezeu i-a dăruit acestei familii. La vârsta de 11 ani a rămas orfană de mamă, ea devenind astfel primul sprijin pentru ceilalți frați. A urmat școala în satul Brebu, iar în anul 1954 s-a căsătorit cu Vasile Crăciun, primind de la Dumnezeu trei copii: Constantin, Emilia și Aneta – Viluța.
Harnică și darnică, înțeleaptă și răbdătoare, unind rugăciunea cu munca, ea și-a crescut copiii în dragoste față de Dumnezeu și de Biserică, de frumusețile locurilor natale și ale sufletului românesc, îngrijindu-se, cu multă trudă și jertfă, pentru ca toți copii ei să învețe carte, susținându-i la școli, pentru a se forma intelectual ca oameni.
Plină de credință și speranță, de bunătate și smerenie, ea s-a bucurat că primul născut din cei trei copii ai săi, Constantin, a ales viața monahală, primind numele Casian și devenind apoi slujitor vrednic al Bisericii noastre, astăzi Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos.
În ultima parte a vieții sale (2001-2013) și-a urmat fiul la Galați, susținându-l spiritual, ca o mamă jertfelnică, în nobila sa slujire de ierarh.
Personal, păstrăm în suflet amintiri frumoase ca urmare a întâlnirii cu Doamna Rada Crăciun în timpul vizitelor noastre la Galați, când ne-am bucurat de prezența ei plină de lumină și delicatețe, de ospitalitate și căldură sufletească. Toate aceste calități izvorau din rugăciune sfântă și din multă dăruire pentru Biserică.
Un vechi proverb românesc ne spune că pomul bun se cunoaște după roade. Putem vedea astăzi că Doamna Rada Crăciun a cultivat darurile primite de la Dumnezeu și le-a făcut roditoare pentru binele Bisericii noastre.
În aceste momente de întristare și doliu ne aducem aminte de îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Nu vă întristați ca cei care nu au nădejde; pentru că de credem că Iisus a murit și a înviat, tot așa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiți întru Iisus, îi va aduce împreună cu El” (1Tesaloniceni 4, 13-14).
La ceas de vremelnică despărțire până la Învierea cea de obște, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Cel înviat din morți, să odihnească cu drepții sufletul roabei Sale Rada, în lumina și pacea Împărăției Cerurilor unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit, iar familiei îndoliate și tuturor celor care au cunoscut-o și prețuit-o, să le dăruiască mângâiere și întărire sufletească.
Veșnica ei pomenire din neam în neam!
Cu părintești condoleanțe și binecuvântări pentru familia îndurerată,
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
