Până la Lipănești, județul Prahova, nu am știut că în sintagma „timpul din curtea bisericii” se cumulează, completiv, slujirea preotului, comuniunea parohială și deopotrivă un atribut identitar al comunei. Cunoscându-l însă pe părintele paroh Adrian Marin, am realizat că sintagma definește un dar. Un mare dar care se exprimă prin zâmbet! Octavian Paler spunea: „Învățați să lăsați pe chipul vostru să înflorească un zâmbet. Este darul pe care îl oferiți aproapelui, este darul pe care îl oferiți întregului univers.” Despre acest fel de dar vom vorbi în continuare.
Curtea bisericii Parohiei Lipănești, cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” și „Cuvioasa Parascheva”, din Protopopiatul Vălenii de Munte, a devenit de ceva timp un reper major al comunei. Întregul ei spațiu, cu biserica, cimitirul, centrul social, troițele lui, funcționează unitar în folosul aproapelui, definind un mod de slujire atât de aplicat și corespunzător comunității încât fiecare beneficiar se poate revendica drept „proprietar” al lui. În acest perimetru, Biserica își adeverește calitatea de dar al lui Dumnezeu, pentru fiecare în parte, dar mai ales pentru cei care acum, la vreme de încercări, simt nevoia să-și găsească rost și cale. Să zâmbească și să spere.
Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.
