An comemorativ 2017 | Pr. Nicolae Niţescu din Boteni a mărturisit credinţa ortodoxă în temniţa comunistă

Temniţa Comunistă

Unul dintre mărturisitorii credinţei ortodoxe în perioada comunistă a fost şi preotul Nicolae Niţescu din Boteni, judeţul Argeş. În continuare vă prezentăm mai multe informaţii despre suferinţele îndurate de acesta în perioada regimului comunist.

Articolul este semnat de Adrian Nicolae Petcu şi a fost publicat în Ziarul Lumina din 22 februarie 2017:

S-a născut la 15 octombrie 1893, în localitatea Boteni, satul Valea Popii, judeţul Argeş (în vremea aceea, judeţul Muscel). A absolvit şcoala primară din satul natal (1895), gimnaziul din Câmpulung (1897), apoi Seminarul Teologic din Curtea de Argeş (1897-1904). Timp de un an a fost învăţător la Mihăeşti, iar în 1906 a primit darul preoţiei pe seama Parohiei Lucieni, judeţul Argeş. Patru ani mai târziu, părintele Niţescu se transferă ca paroh în satul natal, unde slujeşte până în timpul regimului comunist. La 23 decembrie 1952 este reţinut şi trimis în ancheta Securităţii din Piteşti. Este acuzat că s-ar fi opus procesului de colectivizare declanşat în localitatea Boteni.

Conform interogatoriilor consemnate în ancheta Securităţii, în primăvara anului 1952 aflăm că părintele Niţescu i-ar fi „instigat pe ţăranii din comună să nu se înscrie în Gospodăria Agricolă Colectivă, spunându-le că acolo vor pierde totul”. De asemenea, tot părintele Niţescu ar fi întreţinut „o stare de spirit alarmistă în rândul consătenilor, spunându-le că în curând va începe un nou război, vor veni americanii” şi, prin urmare, să nu predea cotele, căci vor scăpa de comunişti. E greu de decelat între cele consemnate despre preotul Niţescu şi cele declarate de martori sau fabulate de anchetatorii Securităţii.

De remarcat este că preotul Niţescu nu s-a numărat printre cei care au acceptat înfiinţarea Gospodăriei Agricole Colective în localitatea Boteni, mai ales că şi el deţinea o importantă suprafaţă de teren şi utilaje agricole. De altfel, într-un memoriu înaintat Ministerului Agriculturii, prin mijlocirea Patriarhului Justinian Marina, părintele Niţescu arăta cum se oferise să intre în GAC, fiind însă refuzat, pe motiv că pe anul 1951 reuşise să plătească cotele agricole, însă pentru anul 1952, cotele la carne şi le onorase, dar pentru celelalte îi fuseseră sechestrate bunuri importante din casă. Cu toate acestea, părintele Niţescu a refuzat categoric acuzaţiile aduse la Securitate, din acest motiv el fiind caracterizat de către anchetatori ca un „element încăpăţânat, mincinos, care s-a purtat obraznic în timpul anchetei”. Însă declaraţiile contradictorii ale martorilor acuzării au constituit elementele care l-au convins pe procurorul militar că nu poate stabili vinovăţia, prin urmare, la 15 aprilie 1953, părintele Niţescu fiind „eliberat provizoriu”, din Penitenciarul Piteşti. În fapt, intenţia Securităţii era ca părintele Niţescu, care se confrunta cu o sănătate precară, să nu moară în timpul anchetei.

Audierile au continuat, martorii propuşi de părintele Niţescu nefiind luaţi în seamă. Din acest motiv, în iunie 1954, părintele a recurs la un instrument legal şi eficace, anume legalizarea la notariat a declaraţiilor pe care Procuratura Militară nu le admitea în urm­ă­rirea penală. Procesul penal s-a ţinut un an mai târziu. Prin Sen­-t­inţa nr. 2253 din 25 octombrie 1954 a Tribunalului Militar Bucu­reşti, în deplasare la Piteşti, părintele Niţescu a fost condam­nat la 6 luni de închisoare corecţională, pentru infracţiunea de „agitaţie publică”. Prin această hotărâre penală, practic se legaliza abuzul Securităţii, prin care părintele fusese reţinut fără forme legale. Dar părintele Niţescu a refuzat să rămână cu acest stigmat penal.

El a cerut recurs, încât prin Decizia nr. 397 din 28 februarie 1955 a Tribunalului Militar pentru Unităţile MAI, părintele Niţescu a fost „achitat de orice penalitate”.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente