Emilian Vasilescu s-a născut la 21 septembrie 1904 în satul Herăști, comuna Hotarele din județul Giurgiu, ca al treilea copil al învățătorului Nicolae Vasilescu și al soției sale Elena, descendentă dintr-un lung șir de preoți. După terminarea cursurilor școlii primare, a urmat și absolvit cursurile clasei I la Liceul „Cantemir Vodă” din București, unde a avut privilegiul de a-l avea profesor pe reputatul istoric Constantin Giurescu. Printr-un examen de diferență, a trecut la Seminarul „Nifon Mitropolitul”, unde a beneficiat de o bursă de studiu.
Aici a înființat și condus „Societatea literară a elevilor Seminarului Nifon Mitropolitul”.
La Facultatea de teologie din București, Emilian Vasilescu a avut șansa să beneficieze de sprijinul moral al eruditului profesor, preot, apoi mitropolit, Ioan-Irineu Mihălcescu, sub îndrumarea căruia și-a pregătit și teza de licență în teologie, intitulată ‘Contribuție la studiul sentimentului religios la români’. În această teză a combătut, cu argumente temeinice, teza sociologului și psihologului Mihai Ralea conform căreia poporul român este „nereligios”. În cursul anului 1935, această teză a fost publicată parțial în patru foiletoane din ziarul”Universul” (Pagina Bisericii).
Între anii 1929 și 1932, obținând o bursă de studii la Facultatea de teologie protestantă din Paris, tânărul Emilian Vasilescu a frecventat cursurile și seminarele a cinci discipline de teologie sistematică și filozofie religioasă, trecând examenele semestriale și anuale respective. În tot acest timp l-a avut ca îndrumător pe decanul acestei facultăți, Raoul Allier, cunoscut îndeosebi pentru lucrările sale de psihologie religioasă. Tot sub îndrumarea acestuia a pregătit și redactat, în limba franceză, patru lucrări de seminar pentru doctoratul în teologie. Aceste lucrări, traduse ulterior în limba română, au fost publicate în unele reviste bisericești și incluse în volumul intitulat Probleme de psihologie religioasă și filozofie morală.
În același interval de timp (1929-1932), a frecventat cursuri și a trecut examene la Facultatea de litere a Universității din Paris, având profesori iluștri, ca Henri Delacroix, Georges B. Dumas și alții, și obținând două dintre cele patru certificate de studii superioare de filozofie: cel de Morală și Sociologie și cel de Psihologie.
În luna decembrie 1936, Emilian Vasilescu a obținut titlul de doctor al Facultății de teologie din București, specialitatea Teologie fundamentală, cu teza intitulată ‘Interpretarea sociologică a religiei și moralei’, în care a combătut aserțiunile sociologiste ale așa-numitei „Școli sociologice franceze”, în fruntea căreia se afla profesorul Emile Durkheim de la Sorbona. Această teză a fost elaborată sub îndrumarea Pr. Prof. Irineu Mihălcescu și prefațată de către Gaston Richard, profesor la Universitatea din Bordeaux, președinte de onoare al Institutului Internațional de Sociologie.
În luna octombrie 1938, Emilian Vasilescu a obținut și diploma de licențiat al Facultății de litere a Universității din București, specialitatea Filozofie, pe baza certificatelor de studii superioare de la Facultatea de litere a Universității din Paris, la care s-au adăugat alte câteva examene trecute la catedrele deținute la data respectivă de profesori eminenți, cum au fost C. Rădulescu-Motru și P. P. Negulescu.
La 11 noiembrie 1943, s-a căsătorit cu profesoara Maria Ionescu.
Emilian Vasilescu a fost profesor la Academia teologică din Sibiu și la Institutul teologic din București până în 1977, autor a numeroase lucrări de Apologetică, Filosofie și mai ales de Istoria religiilor.
Diaconul profesor doctor Emilian Vasilescu a trecut la cele veșnice la 19 iunie 1985, după ce a avut bucuria ca, în septembrie 1984, să poată participa la sărbătoarea pe care i-au organizat-o colegii profesori și studenții Institutului teologic universitar din București cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani. Diac. Prof. Dr. Emilian Vasilescu și Prof. Maria Vasilescu sunt înmormântați în Biserica Belvedere din cartierul bucureștean Regie.
