De Ziua Mondială a Farmacistului ne aducem aminte de câţiva sfinţi care au avut o contribuţie majoră în farmacologie şi medicină. Toţi au fost doctori fără de arginţi, au înfăptuit actul medical în numele lui Dumnezeu şi spre folosul exclusiv al aproapelui.
Ziua Mondială a Farmacistului (ZMF) de anul acesta are ca temă „Transformarea sănătății globale”.
Serbată anual în 25 septembrie, ZMF a fost inițiată în anul 2000 de Federaţia Internaţională a Farmaceuticelor (FIF), având ca obiectiv principal conștientizarea utilizării adecvate a medicamentelor, măsurilor preventive împotriva bolilor și dezvoltarea generală a sistemului de sănătate.
FIF încurajează farmaciștii să folosească această zi pentru a organiza activități care promovează și pledează pentru rolul farmacistului în îmbunătățirea stării de sănătate în fiecare colț al lumii.
Sfinţi tămăduitori
Potrivit tradiţiei, Sfântul Nicolae este ocrotitorul farmaciştilor, însă există în Biserica Ortodoxă numeroşi sfinţi doctori fără de arginţi care au utilizat medicamentele vremii şi rugăciunile adresate lui Dumnezeu pentru vindecarea oamenilor.
Sfinţii Cosma şi Damian din Asia sunt renumiţi pentru faptul că au preparat diferite medicamente din plante şi minerale, fiind numiţi apotecari (farmacist în denumirea veche).
Două sfinte surori din istoria Bisericii Ortodoxe au primit apelativul de maicile medicinii creştine. Sfintele Zenaida şi Filonila au studiat medicina în Tarsul Ciliciei şi sunt considerate pioniere în câteva ramuri ale practicii medicale precum: pediatria, ginecologia şi psihiatria.
Din viaţa Sfântului Agapit de la Pecerska aflăm că el folosea diferite plante, pe lângă rugăciune, pentru însănătoşirea bolnavilor.
Odată, au adus la mănăstire un boier grav bolnav, căruia acest doctor armean i-a vestit că avea să moară peste 8 zile. Cuviosul Agapit s-a rugat deasupra bolnavului, i-a dat să mănânce rădăcini din farfuria sa, iar bolnavul s-a tămăduit pe dată.
Un alt pacient otrăvit a fost vindecat de Sfântul Agapit prin aceleaşi practici medicale.
„Cuviosul Agapit, văzând starea gravă a bolnavului, a adus repede niște rădăcini tămăduitoare și le-a băgat cu greutate în gura bolnavului, apoi a căzut cu fața la pământ, rugându-se fierbinte către Dumnezeu pentru sărmanul om. Nu după multă vreme, cel muribund s-a umplut de viață și s-a ridicat din patul bolii”.
Sfântul Luca al Crimeei a studiat anestezia regională și a fost primul doctor care a încercat tratamentul nevralgiei de trigemen cu anestezie locală. A avut un aport important în chirurgia septică.
Toţi aveau în comun faptul că vindecau în numele lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi ajutor divin, şi nu cereau nici un folos material în schimb.
Foto credit: Basilica.ro
