Postul Mare începe cu Vecernia din Duminica Izgonirii lui Adam din Rai sau „Vecernia Iertării”. Este o slujbă specială, care deschide, din punct de vedere liturgic, perioada Postului Mare. Denumirea Vecernia Iertării vine de la ritualul care are loc în timpul slujbei, în cadrul căruia slujitorii se îmbrățișează cerându-și iertare în mijlocul bisericii, pentru a intra cu inimile curate în Post. Acest ritual a avut loc și la Catedrala Patriarhală, în cadrul slujbei Vecerniei oficiată astăzi, 2 martie 2014.
Referitor la această rânduială a Bisericii noastre, PS Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Ungariei, a oferit mai multe detalii: „În bisericile noastre în această duminică există și această rânduială specială a Vecerniei Iertării. Dacă prima parte a Vecerniei se oficiază în mod obișnuit cu veșminte luminate la jumătatea slujbei preotul se îmbracă în veșminte închise, luminile din biserică se apropie mai mult de întunericul acesta tainic al prezenței lui Dumnezeu și preotul iese în fața sfântului altarului și îi așteaptă pe credincioși cerându-le iertare și credincioșii îi cer iertare atât preotului cât și uni altora”, a precizat Preasfinția Sa.
De asemenea, Părintele arhimandrit Timotei Aioanei, reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte și superiorul Așezămintelor românești de la Ierusalim, Iordan și Ierihon a explicat de ce este numită Vecernia Iertării: „A fost numită așa pentru că, mai ales în marele lavre, mai nou și în unele parohii, s-a păstrat obiceiul de demult, de la părinții de altădată care la vremea cântării Stihoavnei își cereau iertare unul de la celălalt. Cel mai mare de la cei mai mici și cei mai mici de la cei mai mari pentru a intra în perioada aceasta a luptei duhovnicești împăcați. Această Vecernie a Iertării începe de fapt Postul Sfintelor Paști. Veșmintele se schimbă, cântările sunt de pocăință, nu mai sunt cântările doxologice pe care le-am ascultat în perioada de până acum. La finalul Vecerniei se citește, acolo unde nu s-a citit la prânz, rugăciunea dezlegării tuturor păcatelor, dar și rugăciunea de intrare în Sfântul și Marele Post”.
Postul Paștilor, Păresimile sau Patruzecimea, adică postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe; de aceea în popor e numit, în general, Postul Mare.
