Jurnalistul creștin Cristian Curte semnează, într-o ediție recentă a publicației Formula AS, un interviu cu Părintele Emil Antim Nan, preot la Gheorgheni, județul Harghita, un oraș în care doar unul din zece locuitori este român.

Vorbind despre Ortodoxia românească, preotul spune că „a fost cuminte” și „a rezistat fără să rănească pe nimeni. A fi făcător de pace este un mare talant al fiecăruia din­tre noi”.

Și-a dorit de mic să urmeze exemplul preotului pe care l-a cunoscut în copilărie. „Am văzut în misiu­nea preo­tului un lucru extraor­di­nar – acela de a fi aproa­pe de oameni”, spune Părintele Emil Antim Nan.

Mai mult chiar, adaugă el, „trebuie să te faci aproapele celui care este departe de tine”.

Aceasta l-a făcut să-și spună, la vremea potrivită: „Voi da la facul­tate până intru, nu contează de câte ori, pentru că eu altceva nu vreau să fac în viață”.

„Am vrut să mă ia Dumnezeu în brațele Lui și să facă ce vrea El cu mi­ne. Și Dumnezeu m-a ajutat și am intrat la facul­tate în anul 1991”, povestește preotul.

În 1995, a fost hirotonit diacon de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan Selejan, pe atunci Episcopul Harghitei și Covasnei, apoi preot în 1999. „Îmi dau că­ma­șa de pe mine pen­tru el”, le-a spus atunci episcopul credincioșilor din parohie.

Biserica în care slujește Părintele Emil Antim Nan se află într-o zonă măturată de extremismele secolului trecut.

Sfântul lăcaș a devenit magazie de cereale în timpul Dictatului de la Viena, apoi a fost restaurată de fostul paroh, părintele Gheorghe Aurel Negoescu. Pentru această faptă, au­to­ri­tă­țile comuniste ateiste l-au arestat și l-au trimis la Canal, unde a murit. „Slujesc, așadar, în biserica unui mar­tir”, spune actualul paroh.

Statornicia ca taină a mântuirii

„Când am primit taina hiro­toniei ca preot, gândul meu a fost să fiu sta­tor­nic. Statornicia ar tre­bui să fie mereu în inima preo­tu­lui, pentru că adesea avem aceas­tă ispită – ni se pare că ne-ar fi mai bine într-un alt loc”, spune Părintele Emil Antim Nan.

„Și nu e bine. Cum a spus un avva din Pateric unui tânăr care l-a în­­tre­bat ce să facă să ajungă să fie plă­­cut lui Dum­nezeu: «Oriunde vei mer­ge, să ai îna­intea ta pe Dum­ne­zeu. Ori­ce vei face, să dai mărturie din Sfin­te­le Scrip­turi și oriunde ajungi, să nu te ri­dici degrabă.»”

„Dacă m-ați întreba care este cea mai mare realizare a mea, nu aș ști să vă răspund, dar cu sigu­ranță vă pot spune că aici mă simt acasă. Asta este prima și unica mea parohie și de aici aș vrea, cu ajutorul lui Dumnezeu, să nu plec niciodată”, spune parohul din Gheorgheni.

„Am venit aici cu dorința de a schimba lu­mea. Bineîn­țe­les că nu a fost așa, pentru că tre­buie să ajungem la Dumnezeu treap­tă cu treaptă, nu în salturi.”

„Preotul este un aler­gă­tor de cursă lungă, care trebuie să aibă în minte per­ma­nent o idee – că trebu­ie să ajungă la sosire”, adaugă el.

„N-am vrut să fiu un preot care să stea doar cu cartea în mână, nici să ridic doar ziduri, pentru că nu asta este misiu­nea preotului. El trebuie să ri­dice biserica vie din inimile credin­cio­șilor săi.”

Ortodoxia și conviețuira interetnică

Părintele Emil Antim Nan a mai vorbit despre specificul românesc și conviețuirea etniilor din zonă.

„Vă spun cu mâna pe ini­mă, de când sunt aici, nu am avut niciodată niciun conflict de ordin etnic sau interconfesional cu ci­neva. Aici nu am fost înjurat în oraș pur­tând reverenda, așa cum am fost înjurat acasă, în Sibiu. Aici exis­tă un respect extraordinar față de preot”, remarcă parohul.

„Și aș spune chiar mai mult – că de la frații mei ma­ghiari am învățat ce sunt omenia, respec­tul și punc­tua­litatea.”

Părintele Emil Antim Nan le este recunoscător maghiarilor din localitate, care l-au ajutat să se instaleze, contribuind cu muncă la construirea casei parohiale. Cu toate că nu sunt ortodocși și nici nu îl cu­noș­teau, maghiarii l-au ajutat mult, inclusiv financiar.

„Nu mi-a fost ușor, de multe ori nu dormeam noaptea de griji, iar ei m-au ajutat atunci când mi-a fost greu. Chiar și astăzi ei spun că în «popa or­todox» au găsit un prieten au­tentic. Dumnezeu să îi țină sănătoși!” adaugă preotul.

„Noi, ca români, ne-am păs­trat cultura și identitatea națio­nală în pridvorul Bisericii, acolo cultura noastră a putut să ardă ca o fla­că­ră. Ăsta este specificul nos­tru, le suntem datori pentru asta înainta­și­lor noștri”, a mai spus Părintele Emil Antim Nan.

Foto credit: Ziarul Lumina

Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews