Înalt Preasfințitul Epifanie, fost Arhiepiscop al Buzăului și Vrancei, a trecut la cele veșnice luni, 7 ianuarie 2013. Înalt Preasfinția Sa este legat de Mitropolia Moldovei și Bucovinei, în special de Mănăstirea Neamț, unde a intrat în viața monahală. Vreme de câțiva ani, a fost director al Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, unde a desfășurat o bogată activitate didactică și administrativă, informează Ziarul Lumina, Ediția de Moldova.
În ziua de 14 aprilie 1953, Înalt Preasfințitul Epifanie, pe atunci fratele Gavriil Norocel, a depus voturile monahale în lavra Mănăstirii Neamț, primind numele Epifanie. Tunderea în monahism a fost săvârșită de către mitropolitul Sebastian Rusan, iar nașul de călugărie a fost arhim. Ioanichie Grădinaru, mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iași.
Ca viețuitor în Mănăstirea Neamț, părintele Epifanie a urmat cursurile Seminarului Teologic al acestei așezări monahale. Colegii din acea vreme spuneau despre el că era harnic și perseverent, pășind sigur și hotărât pe căile împlinirilor. Directorul seminarului de atunci, arhim. Nicodim Sachelarie, a și spus odată: „Măi, Norocel acesta va fi norocos în viață, întrucât îl văd pășind sigur și hotărât în tot ceea ce face, atât la orele de studiu, cât și la ascultările orânduite spre bunul mers al seminarului”.
Părintele lect. univ. dr. Mihai Vizitiu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași l-a cunoscut pe Înalt Preasfințitul Epifanie în anul 1952, când a intrat la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț. „Prietenia mea cu IPS Epifanie s-a închegat și datorită faptului că ierom. Veniamin Acojocăriței, o rudenie de-a mea, era coleg de an cu Înalt Preasfinția Sa. Prin intermediul părintelui Veniamin ne-am cunoscut, fiind colegi la seminarul de la Mănăstirea Neamț timp de trei ani. A făcut o pauză timp de un an de zile, lucrând ca profesor la școala monahală de la Mănăstirea Dragomirna. În 1957 ne-am reîntâlnit la Facultatea de Teologie din București. Prietenia noastră a reînviat în mod autentic întrucât am fost colegi foarte apropiați. Am fost uniți de interesul pe care îl purtam pentru marii dascăli pe care îi aveam la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București (părintele Dumitru Stăniloae, pr. Teodor M. Popescu s.a.), studiind împreună timp de un an de zile. În anul 1959, vrednicul de pomenire episcop a plecat la studii la Academia Teologică din Sofia – Bulgaria. În anul 1961, după ce am absolvit studiile de licență, drumurile noastre s-au separat”, a spus părintele Mihai Vizitiu.
Stareț al Mănăstirii Neamț
În anul 1965, mitropolitul Iustin Moisescu l-a numit pe IPS Epifanie profesor la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, iar doi ani mai târziu a devenit director al acestei școli teologice. Timp de patru ani a fost director al acestui seminar de prestigiu în care s-au format mulți ierarhi. În seminar era apropiat cu elevii și apropiat de profesori. „Petrecându-și viața, din fragedă copilărie, în atmosfera de evlavie și rugăciune a mănăstirilor din Moldova, urcă toate treptele monahale. Apreciat pentru deosebitele sale calități de bun chivernisitor al treburilor gospodărești, ținându-se seama de temeinicele studii pe care le-a urmat, de cunoștințele pe care le-a acumulat, în anul 1971 același mitropolit i-a încredințat conducerea duhovnicească și gospodărească a Mănăstirii Neamț. În această calitate a instaurat duh de ordine, de bun mers al treburilor gospodărești, dar și respectarea întru totul a vieții monahale în acea dificilă perioadă. Cu toate că era un om dedicat studiului, nu a neglijat activitățile administrative, în timpul prielnic, între predarea orelor de la seminar și celelalte necesități ale mănăstirii, se ocupa îndeaproape de gospodărie. În perioada cât a fost la Mănăstirea Neamț, întâi viețuitor și apoi stareț, a primit importante vizite oficiale din partea Bisericilor surori. În anul 1967 a primit delegația Bisericii Ortodoxe Ruse și a Patriarhiei Antiohiei. De asemenea, în anul 1971 l-a primit pe patriarhul Nicolae al Alexandriei, însoțit de mitropolitul Iustin Moisescu, iar în 1972 a primit vizita patriarhului Maxim al Bulgariei”, a relatat arhim. Benedict Sauciuc, starețul Mănăstirii Neamț.
„Dumnezeu i-a dat o vigoare deosebită”
„În perioada cât a fost stareț, până la alegerea de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, m-a rugat să-l ajut la ghidajul în mănăstire pentru că nu avea suficienți părinți care să facă acest lucru, mai ales pe perioada verii, când era afluență mare de pelerini. Am participat atât la hirotonia Înalt Preasfinției Sale ca episcop-vicar, cât și la alegerea ca episcop al Buzăului în 1982”, povestește pr. Mihai Vizitiu, care a fost numit în anul 1967 paroh al parohiei Târpești și profesor la seminarul nemțean, moment din care a reluat legătura prietenească cu IPS Epifanie, pe atunci director al seminarului.
În anii ce au urmat, pr. Mihai Vizitiu a păstrat legăturile prietenești cu IPS Epifanie, astfel că ori de câte ori venea în Mitropolia Moldovei și Bucovinei, se bucura de prezența Înalt Preasfinției Sale, depănând amintiri din școala de la Neamț. „În aceste clipe mă încearcă un sentiment profund de tristețe întrucât trecerea la cele veșnice a Înalt Preasfinției Sale a fost neașteptată. Sunt afectat de acest lucru, întrucât ne-a legat o prietenie sinceră. L-am cunoscut pe IPS Epifanie ca un om plin de energie, care nu s-a plâns niciodată de vreo suferință. Dumnezeu i-a dat o vigoare deosebită. L-am cunoscut foarte bine și ca stareț al Mănăstirii Neamț, unde a dus o luptă foarte grea din cauza presiunilor comuniste. La seminarul de la Mănăstirea Neamț, pe lângă activitatea didactică, a avut și o activitate administrativă, lucru apreciat de marele mitropolit Iustin Moisescu. Acest lucru a condus la alegerea sa în funcția de episcop-vicar și apoi episcop al Episcopiei Buzăului. Îmi exprim regretul pentru trecerea la cele veșnice a Înalt Preasfințitului Epifanie de care mă leagă o prietenie de peste 60 de ani”, a mărturisit părintele Mihai Vizitiu.
