Într-un interviu acordat pentru Ziarul Lumina, părintele Gabriel Bunge, fost călugăr benedictin, a vorbit despre monahismul Ortodox, pe care îl definește ca fiind „inima Bisericii”.

Părintele Gabriel Bunge s-a născut în anul 1940 la Köln, Germania. În 2010 s-a convertit la Ortodoxie, iar schitul benedictin „Sfânta Cruce” din Cantonul elvețian Ticino a devenit Mănăstirea ortodoxă „Sfânta Cruce”, aparținând Patriarhiei Moscovei.

În convertirea lui la Ortodoxie au avut un rol semnificativ mai mulți părinți români, însă, în special, părintele Gabriel Bunge își amintește cu căldură de întâlnirea cu părintele Cleopa.

În Ortodoxie nu există o spiritualitate pentru laici și una pentru călugări

„În Biserica Ortodoxă nu este o spiritualitate pentru călugări și una pentru laici. Noi am primit același Duh și de aceea avem și aceeași viață duhovnicească”.

„Singura diferență este aceea că monahii ar trebui să fie mai specialiști, mai profesioniști. Dar călugării și laicii sunt de nedespărțit”, a explicat în continuare părintele.

Monahismul, inima Bisericii

Comparând cu monahismul apusean, părintele Gabriel a subliniat faptul că în Biserica Ortodoxă „monahismul este inima Bisericii, de aceea este intimitatea aceasta mare între credincioși și călugări”.

„Asta pot să o spun și din experiența mea”, a afirmat monahul, „deoarece credincioșii noștri demonstrează o familiaritate specială cu noi. Întreabă tot timpul ce ne lipseşte, ce pot aduce pentru Liturghie”.

„Înseamnă că noi, monahii, trebuie să fim în mănăstire pentru ei, să-i ascultăm, să-i îndemnăm. Această solidaritate este reciprocă”.

„Eu nu am mai trăit şi experimentat înainte așa ceva”, a spus în continuare părintele Gabriel, referitor la diferența dintre monahismul Ortodox și cel occidental.

Mai presus de toate, a explicat părintele la finalul interviului, este important „să trăim viața lui Hristos” și să „fim statornici în credință, urmând vieții lui Hristos cel Răstignit, Înviat și Înălțat”.

„Apostolii și mucenicii au trăit în vremuri grele și au ajuns ceea ce au ajuns. Cuvioșii, pustnicii, creștinii din vremea persecuțiilor, şi care n-au fost puține în Biserică, au ajuns la sfințenie și desăvârșire. Viața duhovnicească se poate trăi în orice condiții”.

Foto credit: Ziarul Lumina