Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a regretatului om de cultură Dan Hăulică, București, 20 august 2014:
Am aflat cu tristețe vestea trecerii din această viață, în dimineața zilei de duminică, 17 august 2014, a Domnului Dan Hăulică, distins om de cultură și unul dintre cei mai importanți critici de artă români.
Întreaga sa activitate desfășurată în slujba culturii românești l-a făcut cunoscut pe plan național și internațional.
Domnul Dan Hăulică s-a născut în municipiul Iași, la data de 7 februarie 1932. A urmat studiile liceale și Facultatea de litere la Iași, apoi Facultatea de Istoria Artei la București. După absolvirea studiilor a fost conferențiar și apoi profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. Din anul 1963 a fost redactor al revistei „Secolul XX„, una dintre cele mai bune reviste de cultură din România înainte de anul 1989. În anul 1990, a devenit primul ambasador delegat permanent al României pe lângă UNESCO și reprezentant al României pe lângă Uniunea Latină.
Este autorul mai multor monografii dedicate unor mari artiști români și străini: „Peintres roumains” (în două volume, 1963-1965) „Brâncuși, ou l’anonimat du génie” (1967), „Picasso – Célébration du centenaire d’une naissance” (1982); ca și al unor lucrări privind probleme ale culturii contemporane, adunate în volume, ca de pildă: „Critică și cultură‘” (1967), „Geografii spirituale’” (1973), „Nostalgia sintezei’” (1984), „Dimensiuni ale artei moderne” (1992). De asemenea, Domnul Dan Hăulică este autorul unor scenarii de film: „Ștefan Luchian„, „Henri Catargi„, „Ziduri care visează„, „Curajul marilor spații„, „Grădini și himere„, „Viorel Mărginean„.
A fost președinte și apoi președinte de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă, al Consiliului Audiovizualului Mondial pentru Editări și Cercetări de Artă, al Ligii Culturale România-Franța, membru al Academiei Europene de Științe, Litere și Arte și al Societății Europene pentru Cultură. A fost ales membru corespondent al Academiei Române la 31 mai 1993. A contribuit în mod deosebit la multe simpozioane organizate de Mănăstirea Putna, în cadrul Fundației Credință și Creație, între anii 2007-2014.
De-a lungul anilor, a fost distins cu numeroase premii: Premiul pentru critică de artă (1966), Premiul criticii al Uniunii Scriitorilor (1974, 1984), Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici și Premiul pentru calitatea comentariilor la filmele de artă (1975), Premiul „Camera” (Londra, 1978); medalia de aur „Tre Oci” (Veneția, 1982) ș. a.
Membru al multor instituții academice din țară și străinătate, cu o impresionantă activitate publicistică de specialitate în reviste naționale și internaționale de prestigiu, distins cu numeroase ordine, medalii și titluri academice, Domnul Dan Hăulică va rămâne un model luminos și inspirator pentru generația tânără, prin opera sa academică, prin tenacitatea sa, prin noblețea sa sufletească și prin modul în care realiza legătura armonioasă între generații.
Erudiția și spiritualitatea sa creștină, orizontul său vast în domeniul artei românești și universale îl plasează în rândul marilor personalități contemporane.
Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos Cel înviat din morți să odihnească sufletul său luminos împreună cu drepții, să aline durerea familiei îndoliate și a tuturor celor care astăzi sunt întristați de această plecare dintre noi a distinsului om de cultură Dan Hăulică.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române