Mulțimile jubilau fluturând ramuri de palmier și strigau zicând „Osana Fiului lui David, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!… Și intrând în Ierusalim toată suflarea s-a cutremurat…” (Mat. 21, 6-10), ne spune Cartea Sfântă.
Iar în profețiile profetului Zaharia citim: „Iată, vine Împăratul la fiica Sionului, drept și biruitor, călare pe mânzul asinei” (9, 9).
După câteva zile, aceeași mulțime se dezlănțuia strigând: „Răstignește-L! Să se răstignească!” Cei care Îl primiseră ca pe Împăratul lor, Îl trimiteau acum la moarte. Iisus, Fiul Lui Dumnezeu, vine pentru ca prin jertfa Sa să izbăvească de moarte omenirea care, prin păcatul neascultării, a pierdut promisiunea nemuririi. El intră în Ierusalim ca un împărat, apoi se supune răstignirii. Este slăvire și smerire în același timp. Acceptarea pătimirii și a morții, care nu putea fi decât temporară, este cea mai cutremurătoare dovadă de dragoste a lui Dumnezeu pentru creatura Sa.
Mai multe informații în săptămânalul Lumina de Duminică.
