Parohia Bașeu – Hudești, Protopopiatul Darabani, județul Botoșani, păstrează o parte din tradițiile de Crăciun și Bobotează moștenite odinioară. Băieții din sat îl însoțesc pe preotul paroh cu ajunul. Întrucât nămeții formați în această iarnă sunt mari, iar unele case sunt așezate la distanțe mai mari, părintele a mers cu sania trasă de cai să vestească Nașterea Domnului sau să binecuvânteze locuințele oamenilor cu Agheazmă Mare, după cum informează Ziarul Lumina, Ediția de Moldova.
Tradiția mersului cu ajunul, fie la Nașterea Domnului, fie la Bobotează, este veche în satul Bașeu, acesta având tradițiile zonei Darabanilor. Vasile Puric, fost învățător în Bașeu la jumătatea secolului trecut, amintește în monografia sa, compusă pentru gradul I de învățător, tabloul frumoaselor obiceiuri de altădată. „Fiecare sătean știa, după glasul curat al copiilor care strigau „Chiraleisa!” sau „Nihoho!”, vestind că Domnul miluiește sau că Nașterea lui Hristos e prilej de chiuit de bucurie, că s-au apropiat sărbătorile. Se aude apoi clinchetul clopoțeilor legați în salbă de grumazul cailor de la sanie sau căruță. În felul acesta știm că părintele este aproape. Credincioșii au luminile casei aprinse, dar și colaci, nuci sau făină, pregătite pe masă pentru binecuvântare, alături de lumânări aprinse. Este interesant faptul că de Bobotează se așază pe crucea pe care o poartă preotul așa numitul fuior de cânepă sau un prosop tradițional cu flori roșii sau negre. Astfel se arată că în acel loc sunt oameni gospodari, iar femeile sunt bune țesătoare. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, parohul de atunci, Neculai Guragata, organiza coruri de copii care colindau în toată comuna în ajunul Crăciunului, după ce mergeau cu preotul pentru a binecuvânta casele credincioșilor”, consemnează în monografia sa înv. Vasile Puric.
„Credincioșii se bucură când îi văd pe copii că le-au deschis ușa”
În anii â40, cele 200 de familii din Bașeu aveau cam câte opt-zece copii la fiecare casă. Atunci când mergea preotul cu ajunul, părea că întreg satul de copii umbla înaintea lui să vestească acest eveniment important. „Astăzi, băieții care merg înaintea preotului sunt doar o umbră a tradițiilor de odinioară. Clopoțeii cailor sună și astăzi, însă oamenii au mai uitat din tradiții, iar multe uși sunt închise pentru că o parte din localnici sunt plecați pe alte meleaguri, visând la o viață mai îndestulată. Credincioșii se bucură când îi văd pe copii că le-au deschis ușa. Întotdeauna, glasul unui copil este cel al bucuriei. Un om își deschide mult mai ușor sufletul în fața glasului unui copil. În același timp, enoriașii se întristează gândindu-se la mulțimea de copii care altădată invada ulițele Bașeului. În prezent, peste 70% din populația satului este îmbătrânită”, a spus pr. paroh Iulian Andrei. Copiii care merg înaintea preotului pentru a anunța venirea cu ajunul primesc de la săteni nuci, colaci și dulciuri. Ei vin de dimineață la biserică, iar de aici pornesc alături de părintele paroh la casele oamenilor. „La fiecare casă zăbovim pentru a vedea care sunt problemele pe care le întâmpină oamenii. Problemele administrative ale parohiei sunt discutate cu fiecare credincios în parte. Nu de puține ori am găsit multe idei interesante la enoriași, pe care le-am pus în aplicare”, a adăugat preotul paroh.
Prosoape în jurul crucii, în loc de cânepă
Când este zăpadă, preotul, alături de copii, merge pe la casele oamenilor cu o sanie trasă de doi cai cu zurgălăi. Dacă nu este zăpadă, drumul este parcurs cu faitonul (căruța cu patru roți). „Întrucât în prezent nu se mai cultivă cânepa, credincioșii pun pe cruce un prosopel. În vremurile de altădată, când existau țesătoare în sat, se confecționau prosoape tradiționale pentru astfel de momente. Acum avem în sat doar trei enoriașe care mai țes. Oamenii ne așteaptă cu multă dragoste. În general, Crăciunul și Boboteaza sunt așteptate de credincioși cu mult drag. Deși tradițiile s-au cam pierdut, ei doresc să vină la biserică, să fie aproape de preot, simțind dragoste față de Dumnezeu”, a explicat pr. paroh Iulian Andrei. În parohia Bașeu, ca și în multe alte sate din zona Botoșanilor, există mulți copii aflați în grija bunicilor, părinții acestora fiind plecați în străinătate pentru a-și putea întreține familiile. „Am văzut copii plângând când își aminteau de părinții lor. Pentru ei este o bucurie faptul că se întâlnesc unii cu ceilalți, atât în ajunurile Crăciunului și Bobotezei, cât și la orele de cateheză. În general, copiii care au părinții plecați în străinătate sunt mult mai triști”, a mărturisit parohul de la Bașeu.
În ziua de Bobotează, Sfânta Liturghie va fi oficiată în biserica parohială. Lângă sfântul lăcaș se pregătește o cruce de gheață, mai ales că în apropiere se află Lacul Bașeu. „Angajații lacului vor tăia din lac două bucăți mari de gheață pe care le vor aduce cu sania la biserică. Aici se confecționează crucea, care pare un adevărat monument. Oamenii pun în jurul acestei cruci vasele cu apă, pe care le pregătesc din timp”, a relatat pr. paroh Iulian Andrei.
