Bolile nu sunt numai ale trupului. Există și boli ale minții, dar și boli ale spiritului. Jean-Claude Larchet face o clasificare a bolilor mintale în viziunea Sfinților Părinți în funcție după originea acestor boli – trupească, demonică sau care ține de spiritul pervertit al omului.
„Pe lângă o primă categorie de boli mintale sau forme de nebunie, care au o etiologie somatică, și o a doua, cu o etiologie demonică, Părinții vorbesc și de o a treia categorie de boli, care au o cauză de natură spirituală”, scrie Larchet în „Terapeutica bolilor mintale”.
„Prima e cauzată de natura decăzută a omului, a doua de demoni, iar a treia ține de liberul arbitru al omului, chiar dacă lucrarea demonică și liberul arbitru intervin și ele uneori în primele două cazuri.”
Așadar, conform ilustrului patrolog francez, bolile mintale se clasifică astfel:
- Boli mintale de origine somatică;
- Boli mintale de origine demonică;
- Boli mintale de origine spirituală, determinate de folosirea liberului arbitru într-o direcție nefirească, ce nu favorizează sănătatea duhului și a minții.
Autorul mai face o distincție importantă. Cea de a treia categorie de mai sus nu trebuie confundată cu cea a bolilor spirituale.
„Bolile mintale care au origine spirituală nu trebuie însă confundate cu bolile spirituale în sine. Bolile spirituale vin dintr-o neorânduială sau o pervertire a naturii (mai precis, a modului ei de a fi) în ceea ce privește raportul personal al omului cu Dumnezeu”, scrie Jean-Claude Larchet.
Boli ale minții ca simptome ale bolii spiritului
„Bolile mintale corespund pe plan psihic unei dezordini asemănătoare celei pe care o reprezintă pe plan trupesc bolile somatice; este vorba de tulburări ale psihismului, privit în sine, de o disfuncție a naturii sale, privită potrivit rânduielii sale firești.”
Dar natura omului, conform Sfinților Părinți, se definește exclusiv în relație cu Dumnezeu. De aceea, folosirea libertății pentru a ne separa de Dumnezeu deviază spiritul omului de la firea sa. „Modelul patristic de sănătate și boală spirituală se raportează așadar la modul de exercitare a diferitelor puteri ale omului”, observă Larchet.
„De aceea, pentru Părinți, multe din dezordinile pe care noi le considerăm astăzi pur psihice aparțin, de fapt, domeniului spiritual.”
„În acest sens, nosografia (descrierea științifică – n.red.) și terapeutica bolilor spirituale înglobează psihopatologia, depășind-o. Altfel spus, bolile mintale (sau simptomele) cu o etiologie (origine – n.red.) neorganică necesită, pentru ei (pentru Sf. Părinți – n.red.), un diagnostic și o terapeutică duhovnicească.”
Un a dintre concluziile cercetătorului este „deplina falsitate a informației, destul de răspândită, printre istorici, că întotdeauna creștinismul a socotit nebunia și bolile mintale drept efect (exclusiv – n.red.) al posedării demonice”.
„Iarăși, în vreme ce psihiatria modernă, în fiecare dintre tendințele ei, se arată a fi în multe privințe simplificatoare, concepția Părinților are meritul de a ține seama de toate cele trei dimensiuni ale ființei omenești, trupească, psihică și spirituală”, mai scrie Jean-Claude Larchet în prefața lucrării citate.
Sursa: Jean-Claude Larchet, „Terapeutica bolilor mintale”, Ed. Sophia, București, 2008
Foto credit: Hagiasophiaturkey.com (Vindecarea orbilor, mozaic de la Biserica Chora din Constantinopol)
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
