În Duminica a 22-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Petroniu a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica parohiei Petenia, Protopopiatul Șimleu Silvaniei. Slujba Sfintei Liturghii a fost precedată de săvârșirea slujbei de târnosire a locașului de cult, după cum ne-a mărturisit Arhid. Adrian Onica.
În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Petroniu a arătat faptul că Mântuitorul rostea mereu pilde prin care, prin exemple luate din viața de zi cu zi a evreilor, prezenta adevăruri adânci. Printre aceste pilde a fost și pila bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr citită astăzi în Evanghelie. Este important de știut faptul că atunci când am venit în lume nu am ales în ce familie să venim în lume sau în ce secol sau credință să ne naștem. De aceea, viața, care este antecamera veșniciei sau „laboratorul” în care noi ne lucrăm mântuirea, este de fapt locul unde ne pregătim veșnicia. Însă nu toți vor merge de-a dreapta în împărăția lui Dumnezeu, ci fiecare va merge în rai sau iad în funcție de faptele sale.
Această parabolă ne prezintă două persoane în antagonie: un om bogat și un om sărac. Despre acest bogat nu ne spune Hristos că și-ar fi câștigat averea în mod necinstit. Preasfințitul Părinte Petroniu a subliniat faptul că bogăția în sine nu este un păcat, dar a arătat și ispitele care pot apărea o dată cu bogăția, dacă cel bogat se preocupă exagerat de mult cu administrarea averilor, fără să se mai gândească la Dumnezeu, neglijându-și îndatoririle spirituale.
Dar dacă bogăția nu este un păcat nici sărăcia nu este o virtute. Doar sărăcia de bună voie asumată de călugări este o virtute, fiindcă vor să trăiască slujind lui Dumnezeu, însă dacă un om nu-și înmulțește talantul, nu vrea să muncească ci este leneș, sărăcia lui nu este o virtute ci un păcat.
Murind cei doi, bogatul și săracul, unul a ajuns în rai, iar altul a ajuns în iad. Bogatul nu a ajuns în iad fiindcă era bogat ci pentru că nu era milostiv. La fel și săracul nu a ajuns în rai fiindcă era lipsit de cele materiale ci datorită atitudinii lui față de boală și sărăcie.
În continuare Preasfinția sa a subliniat faptul că nu există o altă realitate decât raiul și iadul. Dumnezeu când a creat îngerii și apoi a creat lumea, în preajma lui se aflau cetele îngerești. Când o parte din îngeri s-au răzvrătit și au fost alungați de la fața lui Dumnezeu, au ajuns în iad. Nu exista astfel motivația de a se crea o a treia realitate. De aceia cei care învață acest lucru nu fac decât să încalce Scriptura. De asemenea vedem aici că nu există reîncarnare. Se poate reveni în lume doar prin înviere cum a fost cazul fiicei lui Iair, a dreptului Lazăr sau a Tabitei, înviată de Apostolul Pavel.
De aceea este foarte important să fim credincioși buni, să împlinim poruncile lui Dumnezeu, ferindu-ne de păcat și săvârșind fapte bune, pentru a ajunge alături de Lazăr în împărăția lui Dumnezeu.
Parohia Petenia este parte integrantă a localității Horoatul Crasnei, localitate formată din unirea a două sate, Horoat și Petenia, în urma reorganizării administrative din anul 1968. Localitatea Horoatul Crasnei a fost atestată documentar pentru prima dată în registrul de la Oradea, în anul 1213, sub numele de Villa Huruat.
Biserica din Petenia a fost ridicată în anul 1931. Potrivit unor documente din arhiva parohiei, biserica a fost adusă din satul Bogdana, jud. Cluj, dar după mărturia credincioșilor vârstnici ai parohiei, aflăm că biserica a fost adusă cu carele cu boi, peste deal, din localitatea Meseșenii de Sus, fiind cumpărată de către credincioșii din Petenia.
Dacă inițial Petenia era filie a parohiei Horoatul Crasnei, din anul 2003 aceasta a devenit parohie, o dată cu hirotonia ca preot a actualului părinte paroh Laurian Pușcaș. Începând cu anul 2008, sub coordonarea părintelui paroh Laurian Pușcaș și a părintelui Dan Haiduc, preotul paroh al parohiei Horoatul Crasnei și protopop al Protopopiatului Șimleu Silvaniei și prin jertfelnicia celor 30 de familii de vrednici credincioși ai parohiei, au fost demarate ample lucrări de renovare interioară și exterioară a bisericii. Astfel a fost înlocuit acoperișul, s-a renovat complet exteriorul pereții fiind îmbrăcați în tencuială minerală, interiorul locașului a fost pictat în tehnica frescă și a fost montat un sistem de încălzire pe panouri radiante. De asemenea, biserica a fost înzestrată cu toate cele necesare desfășurării cultului divin.
