În Duminica a treia după Paști, a Mironosițelor, 4 mai 2014, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a oficiat slujba de târnosire a noii biserici cu hramurile „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena” din parohia Sânmartin de Beiuș, Protopopiatul Beiuș. Slujba a fost urmată de săvârșirea Sfintei Liturghii, în sobor de preoți și diaconi. Evenimentul a adunat atât credincioși din parohia Sânmartin de Beiuș, cât și din localitățile învecinate, dar și distinși reprezentanți ai autorităților centrale și locale, a precizat Pr. Marian Popa.
Localitatea Sânmartin de Beiuș se situează în sudul județului Bihor, la 4 km nord de municipiul Beiuș și aparține de comuna Pocola. Cercetările arheologice efectuate în anul 1990 la Sânmartin de Beiuș atestă prezența unei vechi așezări, încă din secolele X-XI, fiind localizate, în partea de hotar numit „La Piatră”, vatra de locuire a satului, cimitirul și locul unde se afla biserica.
Noua biserică parohială din Sânmartin de Beiuș a fost zidită între anii 1995 – 2014, lângă vechea biserică de lemn a satului (1885), prin purtarea de grijă a părintelui Ilie Lobonț, care a trecut la cele veșnice în urmă cu doi ani, și a noului preot paroh Valer Radu Staniș, cu ajutorul membrilor Consiliului și Comitetului parohial, dar mai ales prin dărnicia și jertfelnicia bunilor credincioși.
În sunetul clopotelor, Preasfințitul Părinte Sofronie a fost întâmpinat cu mare bucurie, la vechea biserică de lemn, de un frumos sobor de preoți și diaconi, bărbați cu prapuri și mulțime de credincioși. A urmat slujba de târnosire a bisericii, după care Chiriarhul Oradiei a explicat celor prezenți importanța și semnificațiile celor mai importante momente din slujba de târnosire a bisericii, moment istoric, unic, pentru comunitatea dreptmăritorilor creștini din Sânmartin de Beiuș.
În piciorul Sfintei Mese a Altarului au fost așezate părticele din moaștele primilor martiri din Dobrogea, Sfinții Epictet și Astion. Sfânta Masă s-a spălat cu apă curată, apoi cu apă de trandafiri pentru a fi „curată și înmiresmată”. A urmat ungerea cu Sfântul și Marele Mir, așezarea Evangheliștilor în cele patru colțuri și îmbrăcarea cu giulgiu sau „catasarcă”, care este „întruchiparea giulgiului în care a fost învelit trupul cel mort al Mântuitorului Iisus Hristos după coborârea de pe cruce”. S-a pecetluit apoi cu ceară roșie „așa cum a fost pecetluit mormântul cel de viață făcător al Domnului Hristos Iisus”.
„Din clipa sfințirii, Sfântul Altar devine preînchipuirea mormântului de viață făcător al Mântuitorului Hristos și, totodată, prin așezarea sfintelor moaște, mormânt al martirilor: Sfinții Epictet și Astion” a spus Preasfinția Sa, invocând obiceiul din vechime al creștinilor de a zidi biserici pe mormintele sfinților. După întocmirea Sfintei Mese, s-a continuat cu sfințirea bisericii pe dinăuntru, a catapetesmei și a picturii. A urmat, apoi, săvârșirea primei Sfinte Liturghii pe altarul proaspăt sfințit.
În cadrul Dumnezeieștii Liturghii, după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Marcu, Preasfințitul Părinte Sofronie a rostit o frumoasă predică, în care a subliniat importanța caracterului tainic al Învierii din morți a Mântuitorului Iisus Hristos și adeverirea acesteia de către femeile purtătoare de miruri, care au devenit primele vestitoare ale Învierii:
„Duminica de astăzi, a treia după Paști, a Sfintelor Femei purtătoare de miruri, mirofore, este închinată acelor femei evlavioase care, împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Îl înconjurau cu multă evlavie și dragoste pe Domnul nostru Iisus Hristos, și care au alergat la mormântul Domnului ca să ungă trupul cel mort al Domnului, potrivit obiceiului iudaic, cu miresme și cu miruri. Au găsit mormântul gol și un tânăr, un înger al Domnului, în veșminte albe, care le-a arătat locul unde a fost pus și giulgiurile în care a fost înfășurat trupul Domnului Hristos Iisus, mărturisindu-le că Domnul a înviat și îndemnându-le să meargă să îi anunțe pe ucenici și pe Petru, care se lepădase de Hristos, că Domnul Iisus Hristos a înviat.”
„Teama femeilor mirofore de la mormântul gol al Mântuitorului Iisus Hristos a devenit izvor de bucurie, încredințându-se ele, după întâlnirea cu îngerul alb și după întâlnirea cu Însuși Domnul Cel Înviat, că El a înviat. Ziua întristării lor se preface în bucurie, ziua cea dintâi a săptămânii devine ziua a opta, Ziua Învierii, Ziua Domnului, ziua pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm și să ne veselim într-ânsa. De aceea, în fiecare Duminică, în Biserica Ortodoxă se serbează Învierea Domnului, iar în amintirea întâlnirii femeilor mironosițe cu îngerul la mormântul gol al Domnului, în fiecare Duminică, la Utrenie, se citește, în latura dinspre miazănoapte a Sfintei Mese, în partea unde a stat îngerul, lângă locul unde fusese așezat capul Mântuitorului Iisus Hristos când trupul Său a fost în mormânt, din Sfânta Evanghelie, câte una din cele unsprezece Evanghelii ale Învierii.”
„Dragostea sfântă a acestor femei purtătoare de miruri, în frunte cu Maica Domnului, pentru Mântuitorul Iisus Hristos, le face pe acestea modele ale sfințeniei feminine din toate timpurile și din toate locurile, în Sfânta Biserică a Domnului nostru Iisus Hristos, pe pământ și în ceruri. Prin cinstirea arătată femeilor mirofore, în această Duminică, Biserica aduce cinstire tuturor femeilor sfinte din istoria mântuirii neamului omenesc, atât femeilor drepte din vremea Vechiului Legământ, a Legii celei Vechi, care s-au învrednicit chiar să proorocească cu privire la Mântuitorul Iisus Hristos, dar mai ales femeilor sfinte din Legea cea Nouă, a harului, în frunte cu Maica Domnului, Născătoarea de Dumnezeu.”
„Duminica de astăzi, închinată femeilor purtătoare de miruri este, așadar, o zi de cinstire a tuturor sfintelor femei și, mai mult decât atât, o zi de cinstire în Biserica Ortodoxă a tuturor femeilor creștine, evlavioase, pioase, care întotdeauna au iubit și iubesc Biserica lui Hristos, care L-au iubit și Îl iubesc pe Domnul Iisus Hristos, uneori cu prețul vieții lor, cum este cazul sfintelor femei martire sau mucenițe, alteori mărturisind în tăcere și transmițând mai departe, cu evlavie mare și cuviință multă, credința în Domnul Iisus Hristos, Fiul Veșnic al Tatălui, întrupat pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire.”
„Astăzi, citindu-se această frumoasă pericopă evanghelică, am reascultat nu doar cuvintele sfinte, ci am avut înaintea ochilor minții noastre și preafrumoasa icoană a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, zugrăvită de Sfântul Evanghelist Marcu în cuvinte, iar noi, înțelegând cele ce s-au întâmplat, cum femeile purtătoare de miruri au fost încredințate cu privire la adevărul Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, suntem și noi încredințați că Domnul Hristos a înviat. Nu au văzut ele cum a înviat Domnul Hristos din mormânt, dar s-au întâlnit cu îngerul, care le-a vestit Învierea. De aceea, icoana Evangheliei pe care am ascultat-o acum, devine icoană a Învierii Domnului.”
Chiriarhul Oradiei a adresat celor prezenți apelul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru colecta în bani ce se află în desfășurare în întreaga Patriarhie Română, pentru ajutorarea creștinilor ortodocși din Siria, colectă ce a început în Duminica a doua după Paști, a Sfântului Apostol Toma, 27 aprilie, și se continuă până în Duminica a patra după Paști, a Slăbănogului, 11 mai.
În cadrul slujbei, Preacucernicul Părinte paroh Valer Radu Staniș a fost distins cu rangul de iconom, pentru lucrare pastoral-misionară desfășurată în parohie, cât și pentru strădaniile depuse în vederea finalizării și înfrumusețării noului locaș de cult.
Părintele Ioan Nat Balint, Protopopul Beiușului, Seghiștei și Șteiului, a dat citire „Actului de sfințire” întocmit cu această ocazie și a rostit un cuvânt de bun venit Ierarhului. Preacucernicia sa a făcut și o scurtă prezentare a parohiei, subliniind realizările și împlinirile în plan pastoral-misionar, administrativ-grospodăresc, social-cultural și ctitoricesc din vremea păstoririi vrednicului de pomenire Preot Ilie Lobonț și a actualului paroh, Părintele Valer Radu Staniș.
La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh a mulțumit tuturor celor care au contribuit la înălțarea și înfrumusețarea sfintei biserici. A mulțumit Bunului Dumnezeu și Preasfințitului Părinte Sofronie pentru aleasa purtare de grijă, dar și pentru prezența în mijlocul bunilor credincioși din Sânmartin de Beiuș.
După săvârșirea sfintelor slujbe, pe parcursul întregii zile, toți credincioșii ortodocși prezenți, bărbați și femei, copii, tineri și vârstnici, au avut posibilitatea să intre în Sfântul Altar, să se închine și să sărute Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfânta Masă.
