Duminica a 3-a după Paști (a Mironosițelor) (Marcu 15, 43-47; 16, 1-8)
În vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, și, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit așa curând și, chemând pe sutaș, l-a întrebat dacă a murit de mult. Deci, aflând de la sutaș, a dăruit lui Iosif trupul. Atunci Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L de pe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă și a prăvălit o piatră la ușa mormântului. Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Și, după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Și dis-de-dimineață, în ziua cea dintâi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt; și ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului? Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo Îl veți vedea, după cum v-a spus vouă. Și, ieșind, au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de frică și de uimire, și nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.
În Duminica a 3-a după Învierea Domnului, Sfinții Părinți ai Bisericii ne invită, prin Evanghelia rânduită la Sfânta Liturghie, să ne aducem aminte și să cinstim cum se cuvine pe femeile mironosițe sau purtătoare de mir și, de asemenea, pe Iosif din Arimateea și pe Nicodim, care au așezat, cu multă evlavie, trupul Domnului în mormânt. La acest eveniment, ne spune Evanghelistul Marcu, au asistat Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosi. Sinaxarul din această duminică precizează că Maria, mama lui Iosi, nu este alta decât Maica Domnului, care, în fața opiniei publice, apărea ca mamă purtătoare de grijă față de cei șapte copii ai dreptului Iosif. „Iosif, scrie în sinaxar, a avut patru fii: Iacob, numit cel mic, Iosi, Simon și Iuda, și trei fiice: Estera, Tamara și Salomeea lui Zevedeu. Astfel, când auzi vorbindu-se în Evanghelie de Maria, mama lui Iacob cel mic și a lui Iosi, să te gândești că aceea este Născătoarea de Dumnezeu”.
Credem că, nu întâmplător, Părinții Bisericii au rânduit ca la Sfânta Liturghie din duminica aceasta să se citească textul din Evanghelia după Sfântul Evanghelist Marcu, în care se relatează despre faptul că Iosif din Arimateea a cerut de la Pilat trupul Domnului, l-a înfășurat în giulgiu, l-a pus într-un mormânt nou, săpat în stâncă, și a prăvălit o piatră la ușa mormântului, iar două dintre femeile purtătoare de mir, Maria Magdalena și Maria, Maica Domnului, „priveau unde l-au pus” (Marcu 5, 47).
Sfinții Părinți au vrut să ne arate, prin aceasta, legătura profundă care există între taina morții și a mormântului în care a fost așezat Mântuitorul și taina Învierii Sale. Atât moartea reală a Mântuitorului pe cruce, arătată prin așezarea trupului în mormânt, cât și Învierea Sa reprezintă expresia ultimă a iubirii desăvârșite a lui Dumnezeu, Cel în Treime slăvit, față de noi oamenii. Și primele care au simțit această taină a iubirii lui Dumnezeu, mai tare decât moartea, au fost femeile mironosițe. Pentru a înțelege, atât cât ne este cu putință, această mare taină a credinței noastre creștine și pentru a ne împărtăși de bucuria pe care au simțit-o femeile purtătoare de mir, în dimineața Învierii, vă invit să răspundem împreună la următoarele întrebări: Cine sunt femeile purtătoare de mir? Ce virtuți le înveșmântă sufletul și le îndeamnă să meargă dis-de-dimineață la mormânt? Ce semnificație teologică au întâlnirea și dialogul lor cu îngerii de la mormânt și cu Mântuitorul Însuși?
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
