Cu 82 de ani în urmă, în 15 martie 1944, s-a mutat la cele veșnice fiziciana Ștefania Mărăcineanu, discipolă a Mariei Curie și femeia care a adus prima ploaie artificială din lume – prin metode științifice.
Dar poate că cea mai mare descoperire a ei a fost fenomenul radioactivității artificiale, semnalat în premieră în teza ei de doctorat din 1924.
Ștefania Mărăcineanu s-a născut în 18 iunie 1882, la București, unde, în 1910, a absolvit Facultatea de Științe Fizico-Chimice. În jurul anului 1920, a primit o bursă de studiu la Paris, unde a urmat cursurile susținute de Marie Curie, descoperitoarea radioactivității naturale.
Deschizătoare de drum în cercetare
În 1924, Ștefania Mărăcineanu și-a susținut lucrarea de doctorat la Universitatea Sorbona din Paris: „Cercetări asupra constantei poloniului și asupra penetrării în metale”. Lucrarea a stârnit interes enorm, deoarece românca tocmai identificase fenomenul radioactivității artificiale.
La susținerea tezei a participat însăși Marie Curie, dublă laureată a Premiului Nobel și prima femeie ce a primit acest premiu. Aceasta i-a oferit româncei un post de cercetătoare la laboratorul ei, unde Ștefania Mărăcineanu a lucrat cu fiica și ginerele savantei, Irène Curie și Frédéric Joliot.
Realizări în țară
Românca a mai lucrat și pentru observatoarele din Meudon și Paris până în 1930. În 1925, cu prilejul unei vizite oficiale la Paris, Regele Ferdinand și Regina Maria au cunoscut-o pe Ștefania Mărăcineanu, savanta fiindu-le prezentată chiar de președintele Republicii Franceze, care era la curent cu cercetările ei.
La revenirea în țară, cercetătoarea a primit o subvenție din fondurile proprii ale reginei, bani din care a înființat primul laborator de radioactivitate din România, la Facultatea de Științe din București.
În vara secetoasă a anului 1931, Ștefania Mărăcineanu a creat prima ploaie artificială din lume în Bărăgan, prin dispersarea de săruri radioactive în nori. În acest scop a lucrat cu prof. Dimitrie Bungețianu și Nicolae Vasilescu Karpen, ajutați de celebrul pilot Bâzu Cantacuzino, as al aviației.
„Ploaia nu este decât o consecință imediată a influenții solare în radioactivitate”, explica savanta în 1935.
„În cercetările mele pentru radioactivitatea plumbului cercetam vechile acoperișuri de plumb ale Parisului, în special acoperișurile Observatorului. Am făcut constatarea că un încăpățânat ghinion mă urmărea, cerul acoperindu-se cu nori ori de câte ori lucram pe acoperișuri. Am ajuns curând la concluzia că nu era o simplă coincidență care mă împiedica să lucrez, ci că expunerea unor substanțe radioactive la soare atrăgea condensarea norilor.”
Metoda Ștefaniei Mărăcineanu de producere a ploii a fost brevetată în România. Între contribuțiile ei la cercetarea științifică se mai numără observația, făcută în premieră, că înaintea unui cutremur crește radioactivitatea în epicentru (importantă pentru predicția fenomenului pe termen scurt) și observarea unei legături între radiații și razele solare.
Contribuție recunoscută, dar nu și la Premiul Nobel
În 1934, soții Irène și Frédéric Joliot-Curie au prezentat rezultatele cercetărilor lor legate de radioactivitatea artificială, oferind o explicație fizică și matematică a descoperirii făcute inițial de Ștefania Mărăcineanu în timpul cercetărilor ei pentru doctorat.
În 5 iunie 1934, Irène Joliot-Curie declara, pentru Neues Wiener Journal:
„Ne amintim cu recunoștință că savanta română, domnișoara Mărăcineanu, a anunțat în 1924 descoperirea radioactivității artificiale”.
În 10 decembrie 1935, cei doi soți francezi au primit premiul Nobel pentru explicarea științifică a acestei descoperiri. Românca nu a avut parte de lauri, după cum i-a scris Regelui Carol al II-lea după ce la Universitatea din București i s-a refuzat acordarea unui grad superior:
„Numirea mea s-ar putea face pe aceeași cale excepțională, ca o recompensă a descoperirii radioactivității artificiale, care este a mea, și de al cărui fruct s-a bucurat d-na Joliot-Curie. Domnul Decan al Facultății de Științe și o parte din profesori mă sacrifică pentru a nu-i nemulțumi pe soții Joliot-Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie.”
În 1937, Ștefania Mărăcineanu a devenit membru corespondent al Academiei Române.
S-a mutat la cele veșnice în 15 martie 1944, bolnavă de cancer din cauza cercetărilor cu radiații pe care le-a făcut și împărtășind astfel același destin final pe care l-a avut și Marie Curie.
Ștefania Mărăcineanu este înmormântată la Cimitirul Bellu din București.
Explorează mai mult pe stefania-maracineanu.ro.
Sursa foto: Biblioteca Academiei Române via Matricea Românească
Surse: Enciclopedia României; Formula AS; Matricea Românească; Dosare Secrete
