O parohie se legitimează în conştiinţa credincioşilor şi în viaţa Bisericii atât cu istoria şi tradiţia, cu râvna generaţiilor de creştini care se nevoiesc în timp în ea, dar şi cu osteneala şi vrednicia slujitorilor Altarului ei. Parohia „Sfânta Treime“ – Smârda din municipiul Giurgiu însumează emblematic în lucrarea ei toate aceste adevăruri.
Smârda este numele slav al vechiului ciftlic (cătun) din răsăritul istoricei cetăţi a Giurgiului. Prin înţeles („mizerie“, „murdărie“, „loc de îngropăciune“), numele defineşte un tărâm al sordidului. Dar prin locaşul creştin ridicat exact în inima acestui pustiu, unde „morţii se îngroapă afară,“ „unde nu e nici biserică, nici îngrădire“, iar „mormintele le râmă porcii, le calcă dobitoacele“, cum descria locul magistratul fostei „kazale“ (district) Giurgiu, la 1837, într-o scrisoare către „cinstita şi de bun neam Dumneaei Marea Băneasa Brâncoveneasa“, se adevereşte victoria vieţii asupra morţii. Izbânda lui Hristos Mântuitorul asupra răului şi chiar a timpului.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
