În Duminica a X-a după Pogorârea Sfântului Duh, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a săvârşit Sfânta Liturghie Arhierească în biserica Mănăstirii „Buna Vestire” – Durău, din județul Neamț, potrivit episcopiagiurgiului.ro.
În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a evidenţiat semnificaţiile pericopei evanghelice, în care a fost prezentată minunea vindecării lunaticului, săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos, Cel care a mustrat necredinţa poporului, dar şi puţina credinţă a ucenicilor Săi, iar pe de altă parte, a arătat multa Sa compasiune faţă de copilul epileptic (sau lunatic), cel care era chinuit de o atât de grea suferinţă.
Evanghelia acestei duminici ne învaţă că, atunci când credinţa noastră se întăreşte, se intensifică şi se cultivă prin post şi rugăciune, noi simţim sau vedem duhovniceşte cum Dumnezeu lucrează cele bune prin oamenii uniţi cu El. În măsura în care ne unim cu Dumnezeu prin rugăciunea credinţei fierbinţi şi prin postirea îndelungată, noi putem alunga răul din fiinţa noastră şi din jurul nostru, putem vindeca, putem ridica omul din moartea păcatului, putem ridica fiinţa umană din umilire şi desfigurare, din suferinţă şi din stricăciune, a arătat Ierarhul.
Totodata, Preasfinţia Sa a rostit un cuvânt în care a vorbit despre personalitatea marcantă a binecredinciosului voievod martir Mihai Viteazul, care prin victoriile sale asupra turcilor a avut un ecou până departe în Europa, astfel fiind perceput ca şi un salvator al creştinătăţii în faţa păgânilor otomani. Ca o sinteză a ceea ce a reprezentat Mihai Viteazul pentru neamul românesc atât de încercat în secole de zbateri, iată ce spunea istoricul Nicolae Iorga despre domnitorul-simbol: „De la 1600 niciun român n-a mai putut gândi unirea fără uriaşa lui personalitate, fără paloşul sau securea lui ridicată spre cerul dreptăţii, fără chipul lui de curată şi desăvârşită poezie tragică”.
În condiţiile dezbinării naţionale în care ne aflăm în aceste vremuri, când pentru mulţi semeni de-ai noştri nimic nu este bun şi onorabil din ceea ce este românesc, avem obligaţia morală să ne cinstim martirii, punându-i în Panteonul jertfelor devenirii noastre ca naţiune europeană. Unul dintre aceştia este Mihai Viteazul, un martir al ideii unităţii românilor, a evidențiat Chiriarhul.
La final, Preasfințitul Părinte Ambrozie a oferit în semn de aleasă preţuire distincţia eparhială „Vrednicia Vlăsceană”, o icoană pictată cu Sfânta Teodora de la Sihla și un tablou reprezentându-l pe părintele Arsenie Boca, denumit „Sfântul Ardealului”, Preacuvioasei Maici, Stavrofora Raisia Lungu, stareţa Mănăstirii „Buna Vestire”- Durău.
După Sfânta Liturghie, Preasfinția Sa a oficiat slujba parastasului pentru Domnitorul Mihai Viteazul, la 414 ani de la trecerea sa în veşnicie.
