Biserica „Întâmpinarea Domnului” din Botoșani, ctitorie a vornicului Costache Roset, a îmbrăcat sâmbătă, 2 februarie 2013, straie de sărbătoare, când și-a prăznuit hramul. Programul liturgic dedicat acestui eveniment a început vineri seara, cu slujba Vecerniei unită cu Litia, oficiată de un sobor de preoți din orașul Botoșani. Credincioșii au participat la această sărbătoare cu evlavie, aducând în sfântul lăcaș făină, untdelemn și pâine pentru a fi binecuvântate în cadrul slujbei de seară. La final, oamenii au fost miruiți, iar la ieșirea din sfântul lăcaș au primit câte un pachet cu alimente, oferit din partea enoriașilor parohiei „Întâmpinarea Domnului”. Bucuria praznicului Întâmpinării Domnului a fost deosebit de mare sâmbătă, 2 februarie, când Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, după cum aflăm din Ziarul Lumina.
„Am avut parte în această zi (n.r. sâmbătă) de o vreme frumoasă, credincioșii bucurându-se să-l reîntâlnească în rugăciune pe Preasfințitul Calinic Botoșăneanul. Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor a citit la final mai multe rugăciuni de binecuvântare și de dezlegare, apoi a adresat un cuvânt de învățătură legat de sărbătoarea Întâmpinării Domnului”, a relatat pr. Lucian Leonte, protopop al Protopopiatului Botoșani. Părintele paroh Gheorghe Grigorași a mulțumit Preasfințitului Calinic Botoșăneanul pentru că a slujit Sfânta Liturghie și pentru că a fost prezent în mijlocul enoriașilor din parohia „Întâmpinarea Domnului” din Botoșani. „Orice sărbătoare este un moment de înălțare sufletească pentru un creștin pentru că ne întâlnim cu Dumnezeu. Astăzi (n.r. sâmbătă) este o mare sărbătoare pentru biserica noastră. Iată, Bunul Dumnezeu ne-a învrednicit să avem o slujbă deosebită prin faptul că PS Calinic Botoșăneanul a fost în mijlocul nostru”, a spus pr. paroh Gheorghe Grigorași.
Lucrări de reabilitare și înfrumusețare
Biserica „Întâmpinarea Domnului” a fost zidită în anul 1826 de către Costache Roset, vornic de Botoșani, și soția sa Maria. A fost închinată, conform voinței sale testamentare, ca metoc al Mănăstirii Vorona din ținutul Botoșanilor, situație care a durat scurt timp (1862-1864). Prin secularizarea averilor mănăstirești din 1864, Biserica nu mai administrează moșia care trece în patrimoniul statului. Lăcașul de închinăciune era înconjurat de un parc mare, teren donat de ctitori în suprafață de circa două hectare. De-a lungul timpului a suferit trei exproprieri. Astăzi, curtea sfântului lăcaș mai are o suprafață de 1782 mp. Până prin anii 1892-1894 curtea lăcașului de închinăciune a servit ca și cimitir. În 1894 s-au dezgropat din curtea bisericii și osemintele ctitorilor care s-au pus într-o criptă din zidul bisericii înspre miazăzi, unde sunt și astăzi. În anul 1992, odată cu venirea preotului Gheorghe Grigorași s-au efectuat ample lucrări, care au fost încununate de slujba de resfințire, săvârșită în anul 2004 de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. În luna mai a anului 2011, Înalt Preasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a binecuvântat ultimele lucrări care au fost realizate la exteriorul acestui sfânt lăcaș.
