Sfântul se numește „Teoforul”, adică „purtătorul de Dumnezeu”. El a fost copilul pe care Mântuitorul l-a luat în brae când a spus: „Lăsai pruncii și nu-i oprii să vină la Mine, că unora ca aceștia este împărăia cerurilor”. Sfântul Ignatie a fost pus Episcop în Antiohia de Sfinii Apostoli, după moartea lui Evod. Sfântul Ioan Gură de Aur ne încredinează că în timpul celor 40 de ani cât a păstorit acolo s-a dovedit un adevărat părinte al antiohienilor. În timpul persecuiei lui Domiian (81-96) Sfântul Ignatie i-a încurajat cu sfaturi și rugăciuni. Împăratul Traian se afla în culmea gloriei sale, căci în anul 106 cucerise Dacia Traiană, una din cele mai bogate ări din Europa. Serbările și bucuria cuceririi inuseră 123 de zile. În amfiteatrul din Roma muriseră 10 000 de gladiatori și 11 000 de animale sălbatice, iar populaia fusese scutită de dări. În anul 107, Traian a pornit la luptă împotriva Parilor. Împăratul Traian vroia să instaleze liniștea la hotarul cel mai îndepărtat al răsăritului. În drumul său s-a oprit în Antiohia, fosta capitală a regilor Seleucizi, locul de petrecere al romanilor bogai, oraș care timp de 600 de ani purta numele „Regina Orientului”, dat de Pliniu. Păgânii i-au spus împăratului Traian că Ignatie este creștin și că cinstește pe Hristos cel osândit de Pilat. Împăratul l-a îndemnat să jertfească zeilor, însă Episcopul Ignatie a refuzat, fapt pentru care a fost trimis la Roma pentru a fi dat la fiare în circ. Sfântul Ignatie a plecat din Antiohia sub paza a zece soldai, însoit de diaconul Filon și de Agatopod. În drumul său până la Roma, Sfântul Ignatie a îndemnat pretutindeni mulimea credincioșilor să asculte episcopii și preoii lor și să nu creadă învăăturile eretice. În cele din urmă Sfântul Sfinit Mucenic Ignatie a primit cununa muceniciei fiind aruncat în mijlocul animalelor sălbatice din circul roman.
Sfântul Sfinit Mucenic Ignatie Teoforul
