„Dumnezeiescule prooroc, tu pe văduvă și pe fiul ei ai hrănit și cu rugăciunea ai înmulțit o mână de făină și un vas de untdelemn și după cuvântul Domnului mâna de făină și vasul de untdelemn nu s-au împuținat”. (Minei pe Iulie, EIBMBOR, București, 2002, p. 240.)
***
Sfântul Prooroc Ilie, incandescent de focul Duhului Sfânt și mistuit de dorul pentru Dumnezeu, a aprins cerurile cu cuvioșia și pământul pentru fărădelege, și inima lui a devenit flacără a iubirii pentru Creatorul cerului și al pământului. Ființa lui a devenit transparentă luminii celei necreate a lui Dumnezeu, iar viața lui trăia deja realitățile luminoase ale raiului. Minunea prin care Sfântul Ilie a înmulțit făina și untdelemnul din casa văduvei din Sarepta Sidonului arată natura euharistică a raiului în care nimic nu se împarte – după legile materiei -, ci totul se înmulțește în iubire, partea devenind întreg, iar firmiturile devenind pâine a firii. Taina veacului viitor este prezența întregului în parte și a lui Hristos în sfinții Lui, ca revărsare necontenită și fără de hotar a harului dumnezeiesc, în care Hristos Cel euharistic Se dăruiește ca Jertfă și Arhiereu pentru veșnicie, neîmpuținându-se prin dăruire, ci fiind prezent întreg în fiecare firmitură de Împărtășanie și în fiecare strop de Sânge dumnezeiesc, transformând creația întru Sine și apropiind veacul viitor. (Articol publicat în Ziarul Lumina )
