În bisericile din zona Câmpulung Moldovenesc se oficiază, în ziua pomenirii Sfântului Haralambie, Agheazma mică. În cadrul acestei slujbe, preoții citesc mai multe rugăciuni de binecuvântare a tărâței și a făinei pe care o dau animalelor ca să fie ferite de boală, informează Ziarul Lumina, Ediția de Moldova. Ziua Sfântului Haralambie este a doua sărbătoare din această lună, după cea a Sfântului Trifon, când se oficiază Agheazma mică.
Credincioșii din Bucovina l-au sărbătorit în mod deosebit, în urmă cu două zile, pe Sfântul Haralambie, cunoscut ca fiind tămăduitor de ciumă, păzitor de foamete și izgonitor de duhuri necurate. Oamenii au participat la Sfânta Liturghie, la finalul căreia s-a oficiat Agheazma mică. „Ținem de mulți ani această frumoasă tradiție de a aduce la biserică tărâță, sare și făină pentru a fi binecuvântate. Știu de la părinții noștri că este bine să dăm animalelor tărâță sfințită pentru a le feri de mușcătură de șarpe, de vrăji și de boală. În fiecare an, am simțit ocrotirea Sfântului Haralambie. Am acasă câteva animale cărora le vom da din tărâța, sarea și făina pe care le-am adus la biserică”, a declarat Rafira Bedrule din Pojorâta.
Părintele Ilie Macar, parohul Bisericii „Sfântul Nicolae” din Câmpulung Moldovenesc, a îndemnat credincioșii să guste din apa sfințită pentru a primi de la Dumnezeu sănătate și mântuire. „Această apă sfințită poate fi dată câte puțin și animalelor din gospodării. Este de mare folos să gustăm din agheazmă pentru că are darul Mântuitorului Hristos, prin lucrarea Duhului Sfânt. De asemenea, este importantă rugăciunea Sfântului Sfințit Haralambie, care a primit darul facerii de minuni pentru credința și jertfelnicia arătată Mântuitorului Hristos”, a spus pr. Ilie Macar.
„Sfântul Haralambie se bucură de multă cinstire”
În ziua de 10 februarie, în zona Câmpulung Moldovenesc există tradiția de a acorda o atenție deosebită pomenirii Sfântului Haralambie. Aproape în fiecare biserică, dacă ziua de 10 februarie cade într-o altă zi decât duminica, se slujește Utrenia, Acatistul și Sfânta Liturghie. Apoi se oficiază slujba sfințirii apei celei mici, în cadrul căreia se citesc rugăciunile de binecuvântare a tărâței sau a făinei. Tărâța și făina se dau apoi vitelor și animalelor de curte. „Este o tradiție complementară cu aceea din zona de șes de la 1 februarie, când îl sărbătorim pe Sfântul Mucenic Trifon. În această zi (n.r. 1 februarie), Biserica a rânduit în cadrul Aghezmei mici rugăciunile Sfântului Trifon. La final se stropesc cu apă sfințită viile și grădinile credincioșilor. După ce se citesc rugăciunile Sfântului Trifon, oamenii au mai multă speranță că în partea a doua a iernii se vor întări pentru ca în primăvară, cu ajutorul lui Dumnezeu, să aibă culturi pentru hrana de toate zilele. În zona de munte, fiind iarna mai aspră, acest timp de la 1 la 10 februarie se prelungește, când Sfântul Haralambie se bucură de multă cinstire pentru darul facerii de minuni pe care l-a primit de la Hristos. Cred că este foarte binevenit acest moment al săvârșirii Aghezmei mici, întrucât ziua Sfântului Haralambie se cinstește între Bobotează și Postului Mare. O nouă slujbă de sfințire a apei, cu mai multă solemnitate, este binevenită. Oamenii iau apa sfințită la casele lor având speranța că Dumnezeu, prin sfinții Săi, le va ocroti gospodăriile. De asemenea, credincioșii au nădejdea că, dacă dau animalelor tărâță și făină, se vor bucura de ocrotire din partea lui Dumnezeu”, a explicat pr. Ilie Macar.
Sărbătoarea Sfântului Haralambie, ținută cu sfințenie
În vechime, ziua de 10 februarie era ținută cu sfințenie în popor. În iconografia de la jumătatea sec. al XIX-lea, Sfântul Haralambie era reprezentat cu ciuma sub picioare, ținând-o în lanț. El era cunoscut ca tămăduitor de ciumă, păzitor de foamete și izgonitor de duhuri necurate. „În ziua pomenirii Sfântului Haralambie, oamenii aduceau la biserică tărâță, sare, cartofi, mere s.a. pentru a fi sfințite. Lumânarea care ardea în vasul cu tărâță era păstrată pentru a fi aprinsă în cazul în care animalele se îmbolnăveau. Mai mult de atât, în această zi nu se lucra întrucât era o sărbătoare foarte mare. În Bucovina există legende care spun că Dumnezeu i-a dat Sfântului Haralambie sub stăpânire ciuma pentru a-l răsplăti pentru chinurile din timpul vieții. Sfântul Haralambie ar fi legat ciuma cu un lanț de fier. Se mai credea că ciuma era slobozită pe pământ când oamenii nu țineau această sărbătoare. O altă legendă spune că Sfântul Haralambie s-ar fi întâlnit într-o zi cu ciuma care umbla pe pământ și aducea multă stricăciune. Ciuma, văzând pe Sfântul Haralambie, s-a repezit asupra sfântului ca să-l omoare. Sfântul Haralambie, prinzând-o cu un lanț de fier, a început să o bată, ținând-o legată până în zilele noastre”, a amintit Silviu Ilea, masterand al secției de Istorie a Artei și Filosofia Culturii din cadrul Facultății de Istorie a Universității din București.
