Sfânta Spovedanie și Sfânta Euharistie – izvoare ale bucuriei și vieții veșnice

Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu ocazia Congresului Internaţional de Teologie Sensurile şi importanţa Sfintei Taine a Spovedaniei şi ale Sfintei Taine a Împărtăşaniei în teologia, spiritualitatea şi misiunea ortodoxă contemporană (Bucureşti, Centrul Național pentru Formare Continuă Dumitru Stăniloae, 5-8 octombrie 2014):

Congresul internaţional de Teologie cu tema Sensurile şi importanţa Sfintelor Taine ale Spovedaniei şi Împărtăşaniei în teologia, spiritualitatea şi misiunea ortodoxă contemporană, organizat de Patriarhia Română în cooperare cu Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul a Universității din București și cu sprijinul generos al Secretariatului de Stat pentru Culte, reprezintă un eveniment semnificativ în cadrul manifestărilor prilejuite de Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii și al Sfintei Împărtășanii). Acest Congres, ca eveniment de cooperare academică şi de comuniune spirituală, constituie o ocazie deosebită pentru ca ierarhi, preoți și profesori, specialişti din România şi din alte ţări să dea o mărturie edificatoare despre semnificația Sfintei Spovedanii și a Sfintei Euharistii în viața Bisericii și a misiunii ei în lumea de azi.

Prin structura programului pregătit, Congresul euharistic internațional nu se rezumă doar la dimensiunea academică, ci are şi o semnificativă perspectivă pastorală. Prin prezența ierarhilor și a preoților, ca păstori ai comunităților de credincioși, se poate evidenția și asuma mai bine caracterul pastoral al celor două Sfinte Taine, relaționarea lor cu Sfânta Liturghie, cu viața și cu misiunea Bisericii. Tema Congresului este relevantă și de mare actualitate pentru timpul prezent, întrucât, în fața puternicelor tendințe secularizante, a indiferentismului față de cele sfinte, ne sunt prezentate, ca remedii vindecătoare, lumina de înviere şi înnoire spirituală dobândită prin Pocăinţă și sfințirea vieţii dobândită prin Euharistie, care este pregustare a păcii şi bucuriei din Împărăţia cerească a Preasfintei Treimi.

Îndemnul biblic și liturgic ,,Gustați și vedeți că bun este Domnul” (Psalmul 33, 8) este o chemare la cunoașterea sensului vieţii ca relaţie de comuniune a omului cu Dumnezeu. De aceea, Biserica ne cheamă la schimbarea și înnoirea vieții prin Taina Sfintei Spovedanii și la comuniune de iubire eternă cu Hristos Cel răstignit și înviat, încă din timpul vieţii pământeşti. În acest sens, Hristos Domnul ne îndeamnă, zicând: ,,Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viața veșnică și pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl (…). Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu” (Ioan 6, 27; 50-51).

1. În timp ce lumea secularizată de azi nu se mai roagă lui Dumnezeu şi este dominată de un spirit de nemulțumire, Euharistia Bisericii, ca Taină a recunoştinţei faţă de Dumnezeu Creatorul şi Mântuitorul lumii, ne oferă pace sfântă şi bucurie profundă izvorâte din rugăciune smerită şi fierbinte. Din păcate, omul secularizat a pierdut pacea şi bucuria sufletului tocmai pentru că a pierdut practica rugăciunii ca respiraţie a sufletului în prezența harică a iubirii milostive a lui Dumnezeu.

Este semnificativ faptul că venirea lui Hristos pe pământ ca om începe cu vestirea bucuriei: ,,Iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul” (Luca 2, 10), iar înălțarea Sa la cer se încheie cu bucuria binecuvântării lui Hristos dăruită ucenicilor Săi şi prin ei Bisericii Sale întregi: ,,Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare” (Luca 24, 52). Însă, această bucurie nu poate fi definită și analizată în mod discursiv, ci împărtășită în comuniunea de viață a Bisericii lui Hristos care trăieşte din prezenţa Sa harică în comunitatea eclesială aflată în rugăciune (cf. Matei 28, 20).

2. Din acest motiv, trebuie să depășim o raportare individualistă față de Taina Spovedaniei și față de Taina Euharistiei, redescoperind dimensiunea eclesială a lor ca izvoare de bucurie, de sfințire şi de creștere spirituală a comunității eclesiale în comuniune. Prin Liturghia Euharistică noi oferim creația (lumea) și pe noi înșine lui Dumnezeu ca răspuns al nostru la iubirea lui Dumnezeu Creatorul, Mântuitorul şi Sfințitorul lumii. Mulţumim Preasfintei Treimi pentru că iubirea Ei smerită şi milostivă s-a descoperit lumii prin iubirea lui Iisus Hristos Cel răstignit, înviat şi înălțat la cer. De aceea, în rugăciunea de pregătire pentru împărtăşirea cu Trupul și Sângele lui Hristos, rostim: ,,Ție, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Îți încredințăm toată viața noastră și nădejdea noastră”.

3. Întrucât în Sfânta Euharistie Hristos Se dăruieşte nouă în stare de sfințenie şi iubire jertfelnică, trebuie şi noi să ne apropiem de Sfânta Euharistie într-o stare de iubire smerită şi jertfelnică, adică în stare de post şi de curăţire sufletească şi trupească. De aceea, într-o rugăciune pregătitoare, cerem: ,,Mintea și sufletul, inima și trupul, sfințește-mi-le, Mântuitorule, și mă învrednicește fără de osândă, Stăpâne, să mă apropii de înfricoșătoarele Tale Taine”. Scopul împărtășirii cu Trupul și Sângele Mântuitorului este sfințirea sufletului şi a trupului şi dobândirea mântuirii, adică iertarea păcatelor și viața de veci.

În acest sens, împărtășirea euharistică ne dăruieşte putere pentru a răstigni egoismul şi orgoliul din noi şi a cultiva o iubire smerită şi milostivă, exprimată prin rugăciune şi prin fapte bune. În acest sens, Părintele Dumitru Stăniloae spune: „Trupul și Sângele lui Hristos ne-au umplut și pe noi de lumină. Prin ele am văzut lumina, am văzut jertfa iubirii până la capăt trăită de Fiul lui Dumnezeu pentru noi prin trup și am simțit-o în noi înșine. Am văzut că sensul vieții și plinătatea ei stau în jertfa din iubire a Fiului lui Dumnezeu pentru noi, ca să rodească în jertfa noastră, din iubire pentru alții. Jertfa lui Dumnezeu Cel întrupat ne deschide și nouă urcușul spre desăvârșirea noastră în Dumnezeu prin jertfă, o dată ce prin ea a coborât El la noi și a desăvârșit umanitatea noastră asumată de El… Trăim viața sensibilă trăită de El în trupul Lui, ca a noastră. Nu mai avem în noi un duh pământesc, ci Duhul ceresc al lui Hristos. De aceea înțelegem, vedem, simțim Lumina cea adevărată, una cu Viața eternă” (Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2004, pp. 610-611).

În încheiere, apreciem în mod deosebit manifestarea academică și duhovnicească organizată în aceste zile la Bucureşti prin Congresul internațional de Teologie dedicat Euharistiei şi Spovedaniei ca izvoare ale înnoirii vieţii spirituale azi.

În acest sens, felicităm călduros pe organizatori şi binecuvântăm pe distinșii oratori invitați din țară și din străinătate, precum și pe toți participanții la lucrările acestui congres, cu speranţa că va fi un moment de bucurie şi comuniune fraternă în iubirea lui Hristos.

DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente