În Duminica a 33-a după Rusalii, (a Vameșului și a Fariseului), Înalt Preasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Dealu Mare, județul Gorj, aflându-se pentru a doua duminică pe meleaguri gorjene, după ce a oficiat cu o săptămână în urmă slujba Sfintei Liturghii la Mănăstirea Crasna, după cum ne-a mărturisit Profesor Vasile Gogonea.
Pe culmea Dealului dintre Turceni, Gârbov și Borăscu, într-un loc în care tainele dumnezeiești dezmiardă leagănul îngerilor, cei care au înfruntat vremea ploioasă au trăit bucuria întâlnirii cu obștea de măicuțe de la acest sfânt lăcaș, ca și revelația ascultării cuvintelor alese și de adâncă pătrundere duhovnicească ale Înalt Preasfințitului Părinte Mitropolit Irineu.
Să ne îmbogățim sufletește din pildele evanghelice ale acestei perioade prepascale!
În cuvântul de învățătură și de profundă semnificație liturgică adresat celor prezenți la sfânta slujbă, Întâistătătorul Bisericii din Oltenia a evidențiat faptul că în această zi începe perioada Triodului, numită și perioada prepascală, în care se oficiază toate cele trei Sfinte Liturghii, un minunat prilej de a le vorbi credincioșilor despre taina pocăinței și a smereniei, a evlaviei și a vieții pline de sfințenie. Apoi, arhipăstorul nostru a evidențiat faptul că „înainte de această pregătire a noastră pentru Sărbătoarea Paștelui, înainte de postul acesta de 40 de zile, Biserica ne pregătește să avem în sufletul nostru pilde vrednice de urmat, pentru ca să ne îmbogățim sufletește din exemplul acestor fapte bune. Astfel, în Evanghelia de astăzi, Mântuitorul ne înfățișează două exemple: al unui fariseu și al unui vameș! Fariseii erau cunoscuți ca o grupare religioasă, dar și evlavioasă, care căutau prin toate mijloacele să se afirme și să le arate oamenilor că respectă Legea, că se roagă, că sunt mai buni decât alții. De la comportamentul acestora, din timpul Mântuitorului Iisus Hristos, a venit și la noi și s-a format vorba aceasta de «fariseu», ca un om ipocrit, fățarnic, un om care nu-și ascunde faptele bune, ci, le arată înaintea tuturor. La polul opus, vameșul e conștient de slăbiciunile și de starea păcătoasă în care se află. De aceea, cu sufletul smerit, el se ruga zicând: «Dumnezeule, milostiv fi mie păcătosul!». Mărturisirea sa este o recunoaștere la care suntem chemați cu toții, dacă realizăm cu adevărat și suntem conștienți de slăbiciunile și neputințele noastre. Numai în felul acesta Dumnezeu ne va vindeca și ne vom putea întoarce la casele noastre cu sufletul îndreptat. Deci, Sfântul Evanghelist spune că acești doi oameni s-au prezentat la templu, adică au venit la locul unde toți iudeii se rugau, se închinau. Templul era precum biserica noastră, locul de jertfă, de închinare și de preamărire a Lui Dumnezeu! Aici au venit cei doi. Fariseul și vameșul și-au arătat fiecare faptele lor, dar mai presus decât celălalt, fariseul se lăuda înaintea Lui Dumnezeu că este postitor, că face milostenie, că se roagă. Deci, prin urmare, considera că el trebuie apreciat și în același timp să fie răsplătit pentru faptele acestea, întrucât nu este păcătos ca alții, care păcătuiesc în diferite chipuri, că nu este desfrânat, lacom, toate acestea fiind păcate și fărădelegi înaintea Lui Dumnezeu!
„Casa sufletului nostru este locul de întâlnire cu Dumnezeu”!
În Evanghelia Duminicii Vameșului și a Fariseului, a subliniat Mitropolitul Olteniei, noi deslușim „pilda adevăratei smerenii, modul cum trebuie să-I mulțumim Lui Dumnezeu care permanent revarsă peste noi darurile Sale. În răbdare, în smerenie, în iubire, ne scoate Bunul Dumnezeu posibilități diferite ca să ne îndreptăm, să mergem pe Calea Adevărului și a Vieții. De aceea, fraților și surorilor, să nu lăsăm nici un moment fără de rugăciune, căci ne spune psalmistul, «să răscumpărăm vremea» sau «învață-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înțelepciune»! Trecem pe lângă sfânta biserică, să ne rugăm! Trecem pe lângă sfânta cruce, să facem semnul sfintei cruci! Ne așezăm la masă, ne sculăm de la masă, trebuie să ne rugăm! Ne trezim dimineața, să ne rugăm, seara să ne rugăm, ne trezim în timpul nopții, să zicem un «Tatăl Nostru»! Să ne rugăm, pentru că îngerul păzitor ne îndeamnă întotdeauna ca prin aceste rugăciuni să luptăm împotriva diavolului și să-i anulăm mrejele sale, ispitele sale, căci rugăciunea arde tot ceea ce este rău și primejdios pentru viața noastră, și ne deschide drumul de lumină spre casa sufletului nostru, care nu este altceva decât locul de întâlnire cu Dumnezeu”! Având în minte și inimă învățăturile pericopei evanghelice din această duminică și îndeosebi cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos, să ne pregătim pentru cealaltă Sfântă Duminică, a Fiului Risipitor, și astfel, urcând din treaptă în treaptă să ajungem prin virtute în împărăția cea cerească”, a conchis Mitropolitul Olteniei.
