Se împlinesc anul acesta, în data de 20 iunie, 122 de ani de la naşterea părintelui Paisie Olaru, unul dintre marii duhovnici ai României.
Părintele Paisie i-a fost sfătuitor şi duhovnic părintelui Cleopa Ilie timp de 42 de ani.
Duhovnicia este cea mai grea ascultare din viața de mănăstire. De duhovnic depinde mântuirea sau osânda fiecărui suflet care îi este încredințat. Cu dezlegarea lui se împărtașesc și călugării și mirenii și tot cu dezlegarea și pe garanția lui se hirotonesc candidații la preoție.
Părintele Paisie Olaru s-a născut în 20 iunie 1897, la Stroieşti, com. Lunca, jud. Botoşani.
A intrat în obştea Schitului Cozancea-Botoşani în anul 1921, iar un an mai târziu a fost tuns în monahism ca schimonah, primind numele de Paisie.
A fost hirotonit diacon în 14 octombrie 1943 şi preot la 4 aprilie 1947.
Cea mai mare faptă bună este a îngriji de cei bolnavi. Mare lucru este a ne alătura cu cel ce pătimește, să luăm parte la durerea lui.
– Părintele Paisie Olaru
A fost egumen al schitului timp de un an, între 1947-1948.
În 1948 s-a retras la Mănăstirea Neamţ, între anii 1949-1953 a vieţuit la Mănăstirea Slatina-Suceava, iar din 1954, la Mănăstirea Sihăstria.
Până la sfârşitul vieţii a fost duhovnic al obştii şi al credincioşilor veniţi în număr mare din toate colţurile ţării.
„Tinerețea estea ca o floare de primăvară, iar bătrânețea este ca soarele la asfințit, gata în tot ceasul de moarte.”
– Părintele Paisie Olaru
Între anii 1972-1984 s-a nevoit la Schitul Sihla. A trecut la cele veşnice în data de 18 octombrie 1990 la Mănăstirea Sihăstria.
Foto credit: Ziarul Lumina
