Ieri, 2 octombrie, Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu“ din cadrul Bibliotecii Academiei Române a fost gazda prezentării cărţii „Sfântul Antim Ivireanul – Scrisori“, informează Ziarul Lumina. La eveniment au participat academicieni, profesori universitari, preoţi, monahi, studenţi şi apropiaţi de opera antimiană.
Volumul, îngrijit de arhimandritul Mihail Stanciu şi academicianul Gabriel Ştrempel, cuprinde 17 scrisori redactate de Sfântul Antim Ivireanul şi alte opt care fac referire la el ca mitropolit al Ţării Româneşti şi ctitor al Mănăstirii Tuturor Sfinţilor – Antim din Capitală, mai mult, gramatele patriarhale de la Constantinopol, Ierusalim, Alexandria şi Antiohia, actul de caterisire şi de ridicare a caterisirii nedrepte, actul de canonizare a lui. „Proiectul realizării acestei cărţi l-am început cu doi ani în urmă şi mai întâi am adunat documentele din sursele româneşti, scrisorile în limba română ale Sfântului Antim, dar şi scrisorile în limba greacă deja publicate în colecţia lui Eudoxiu D. Hurmuzachi sub îndrumarea profesorului Nicolae Iorga. Aceste scrisori ale mitropolitului georgian vin să întregească opera lui din noua colecţie apărută până acum la Editura BASILICA“, a spus în deschiderea evenimentului arhimandritul Mihail Stanciu de la Mănăstirea Antim, ctitoria ierarhului georgian.
Primul vorbitor, academicianul Gabriel Ştrempel, a arătat în discursul său că volumul de scrisori prezentat astăzi conţine şi documente inedite. „Este vorba despre un act datat decembrie 1709, o scrisoare a Patriarhului Hrisant Notara al Ierusalimului, potrivnicul ierarhului georgian. În această scrisoare există documente biografice pe care nu le cunoştea nimeni. Nici eu, nici alţii care s-au ocupat cu cercetarea personalităţii marelui ierarh. De aceea, este utilă o nouă ediţie dedicată vieţii şi activităţii lui Antim Ivireanul. Mă bucur din toată inima că acest sfârşit de activităţi privindu-l pe Sfântul Antim sub raport publicistic a avut loc la Biblioteca Academiei Române. Pentru că tot această instituţie a manifestat prima interesul pentru opera marelui ierarh din Iviria când Ioan Bianu, directorul Bibliotecii Academiei, la 1886 a publicat prima ediţie a Didahiilor.“
A urmat cuvântarea părintelui consilier Florin Şerbănescu, delegat al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. „Prezentarea acestei cărţi se încadrează într-o amplă suită de apariţii editoriale care marchează în continuare anul acesta dedicat Martirilor Brâncoveni. Acest efort susţinut de diferite edituri în toată ţara, la care se alătură consistent şi editurile Patriarhiei Române, în speţă, Editura BASILICA unde au apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, scrisorile Sfântului Antim.
Apariţia «Scrisorilor» este dovada ataşamentului nostru faţă de o perioadă şi de oamenii acelei epoci care ne-au dat foarte multă demnitate nouă ca români, ca popor important în Europa şi întreaga lume. De ce este această carte o valoroasă apariţie editorială? Pentru că ea reuneşte pentru prima dată acest tip de lucrări (scrisori) ale lui Antim, pe de o parte, şi cele referitoare la el. Ele au mai fost publicate în diferite contexte (în documente Hurmuzachi, fie în volumele de predici unde sunt prezente apărările ierarhului înaintea domnitorului de la începutul anului 1712, fie în colecţia Muzeului cărţii vechi româneşti şi tiparului din Şcheii Braşovului), cu excepţia a două, documentele nr. 2 şi 7, aşa cum apar ele inserate în carte, noutăţi descoperite de arhimandritul Mihail Stanciu.“
Al treilea vorbitor a fost artistul plastic Sorin Dumitrescu. „Este o eroare să comentăm o persoană sau un eveniment fără să contextualizăm. Documentele de care dispunem trebuie să le luăm şi să le trăim, să le luăm în interiorul nostru şi să le întâmpinăm printr-un comportament numit experiere harismatică. Ivireanul fără Brâncoveanu nu se poate. Şi reciproca e la fel de valabilă. Fără acest excurs în România, rămas la Sfântul Mormânt, la Ierusalim, Antim nu ar fi dat rezultatele excepţionale din Ţara Românească. Mediul în care a intrat acest străin şi s-a naturalizat e identic celui de astăzi. Ţările erau sub suzeranitate otomană. Ce se putea face în această situaţie? Această piedică a fost transformată într-o trambulină. Ce înseamnă asta? Antim şi Brâncoveanu asemenea au folosit această stare de suzeranitate ca să poată face lucruri pe care liberi fiind nu le-ar fi putut realiza. Marile necazuri din care putem trage avantaje în istorie se numesc cu un nume catastrofa redemptorie, cum au fost căderea Bizanţului, de pildă. Antim Ivireanul este o personalitate ecumenică. Să ne gândim că el exporta la începutul secolului al XVIII-lea tipografii în Orient, trimitea material de difuzare a Ortodoxiei, dar nu ca confesiune, ci în mod bizantin, adică universal. Ivireanul, ca şi Brâncoveanu, nu apără o confesiune, ci Adevărul, pe Hristos“.
