Mănăstirea Sf. Ilie din Topliţa şi-a sărbătorit luni, 20 iulie 2015, ocrotitorul. Hramul Mănăstirii „Sf. Ilie” din Topliţa este un bun prilej pentru pelerinii din întreaga ţară să viziteze o ctitorie frumoasă a patriarhului Miron Cristea. Aici, viaţa monahală se împleteşte armonios cu cea culturală, muzeul mănăstirii oferind vizitatorilor o impresionantă întoarcere în timp, la vechile cazanii.
Sfânta Liturghie de la hram a fost oficiată de către Înaltpreasfinţitul Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului împreună cu Preasfinţitul Andrei, Episcopul Covasnei si Harghitei, Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii şi Preasfințitul Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.
***
Mănăstirea „Sfântul Prooroc Ilie” din Topliţa se află pe albia superioară a Mureşului, la întretăierea judeţelor Harghita şi Mureş, şi se impune ca autoritate spirituală, ca vatră creştinească şi românească. Aşezământul monahal a devenit de-a lungul vremii un important centru spiritual, prin implicarea directă a ctitorului Miron Cristea, primul patriarh al României. „În valvârtejul grijilor pentru trebuinţele vieţii, opriţi-vă uneori şi în faţa acestui sfânt lăcaş, intraţi barem pentru o clipă în bisericuţa lui şi ascultaţi slujbele cuvioşilor călugări, care zilnic se roagă pentru binele şi sănătatea voastră, pentru mângâierea şi mântuirea sufletelor voastre”, spunea patriarhul Miron Cristea în 1929.
Începuturile mănăstirii se leagă de strămutarea vechii bisericuţe de lemn din comuna vecină Stânceni, un frumos monument istoric construit în 1847, în chiar grădina părinţilor patriarhului Miron Cristea. Ea a fost aşezată pe un fundament solid de piatră, pictată în interior şi împodobită cu catapeteasmă, strane şi clopote. Lăcaşul de cult a fost resfinţit în 1928, în prezenţa patriarhului Elie Miron Cristea, şi a fost închinat Sfântului Ilie. O îndatorire firească l-a determinat pe patriarhul Miron să amenajeze o criptă în care odihnesc părinţii săi, sub talpa vestică a bisericii. Mănăstirea a rămas sub jurisdicţia directă a patriarhului, după dorinţa acestuia, ca stavropighie, iar după trecerea sa la Domnul a revenit eparhiei locului.
