Părintele Patriarh Daniel a evidenţiat duminică un aspect important pentru sănătatea sufletului nostru, şi anume că „nu trebuie să ne rugăm şi să lucrăm numai pentru noi înşine”, adică să nu fim egoişti în rugăciune şi faptă.
În cuvântul rostit în 28 iulie la Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale, Peafericirea Sa a explicat că trebuie să îi învăţăm şi pe alţii, mai ales pe tineri să nu aibă o existenţă egoistă.
„Trebuie să îi învăţăm pe copii şi tineri să se roage pentru sănătatea şi mântuirea părinţilor, fraţilor, profesorilor lor, colegilor, pentru toţi oamenii bolnavi şi bătrâni, pentru cei neajutoraţi”, a fost îndemnul Patriarhului României.
„Numai când învăţăm să ne rugăm şi să lucrăm nu doar pentru noi înşine, ci şi pentru sănătatea şi mântuirea altora atunci putem spune că avem o cultură sănătoasă a sufletului creştin, şi anume că sufletul creştin este milostiv, smerit şi ajutător; nu se gândeşte doar la sine, ci se gândeşte şi la mântuirea şi vindecarea celor din jur”.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adus în discuţie atenţia pe care trebuie să o avem faţă de oamenii bolnavi şi singuri, dar mai ales preţuirea pe care este imperios să o aducem celor care îi îngrijesc pe suferinzi.
„Astăzi ne gândim în mod deosebit că există o mulţime de persoane care îngrjiesc de cei bolnavi în spitale, acasă, în diferite instituţii de asistenţă socială şi aceştia trebuie preţuiţi, respectaţi”.
„Ne gândim la mulţime medicilor competenţi şi conştincoşi, milostivi şi generoşi faţă de pacienţii lor”.
„Ne gândim la mulţimea asistentelor şi asistenţilor medicali, la întreg personalul care în spitale şi în centre medicale ajută pe cei bolnavi unind ştiinţa medicală cu bunătatea lor sufletească pentru a alina suferinţa şi a cultiva speranţa şi bucuria celor bolnavi”.
„Tuturor acelora le arătăm multă preţuire şi să ne rugăm lui Dumnezeu să-i binecuvinteze dimpreună cu toţi preoţii duhoovnici care aduc pe cei bolnavi la Hristos spre vindecare trupească şi sufletească”.
În acest context, Preafericirea Sa a subliniat că Biserica se roagă în fiecare zi pentru cei care suferă de diferite afecţiuni şi a luat măsuri concrete pentru vindecarea lor sufletească şi trupească.
„La slujbele Bisericii sunt pomeniţi zilnic cei bolnavi, iar în aproape toate spitalele din România se află capele sau paraclise pentru ca să se roage preotul de cariate împreună cu cei bolnavi şi împreună cu cei care vin să viziteze pe cei bolnavi”, a spus Patriarhul Daniel.
Conducătorul Bisericii Ortodoxe Române a reamintit că Biserica s-a inspirat din evanghelia de astăzi şi a alcătuit rugăciuni pentru bolnavi şi a înfiinţat instituţii medicale dedicate oamenilor suferinzi.
„Noi am învăţat din iubirea milostivă a lui Hristos să fim mâinile iubirii milostive a Lui ajutând pe cei bolnavi”, a spus Preafericirea Sa.
În prezent în Biserica Ortodoxă Română funcţionează peste 40 de instituţii de tip medical şi farmaceutic care oferă servicii gratuite sau compensate, în funcţie de caz.
Biserica Ortodoxă este, la ora actuală, cel mai mare filantrop din punct de vedere al contribuţiei în lucrarea socială.
Spitalul Providenţa din Iaşi, înfiinţat în 1998 de Patriarhul Daniel în timpul păstoririi sale ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, este un exemplu în acest sens, deoarece este cel mai mare spital al Bisericii, având o structură avizată de Ministerul Sănătății, cu o capacitate de 102 paturi.
Citeşte şi:
- Biserica Ortodoxă Română, un actor principal în menţinerea sănătăţii românilor
- 10 direcții în care activează constant voluntarii Paraclisului CMN
- Patriarhia Română a donat aparatură medicală în valoare de 190.000 euro
- Așezământul de la Rădăuți are în grijă peste 120 de copii
„Primele case de îngrijire a bolnavilor la noi, primele bolniţe, primele spitale, farmacii au fost înfiinţate de Biserică” a evidenţiat Patriarhul Daniel.
De-a lungul istoriei, Biserica Ortodoxă Română a sprijinit actul medical, sub coordonarea ei luând fiinţă primele unităţi spitaliceşti din ţara noastră.
Astfel, în vechime, pe lângă biserici şi mănăstiri au fost construite diferite aşezăminte sociale destinate ajutorării bolnavilor, instituţii ce purtau numele de bolniţe.
Bolniţa de la schitul Jgheabul (cca. 1310) şi bolniţa lui Anastasie Crimca, în Moldova, sunt cele mai vechi astfel de aşezăminte de pe teritoriul ţării noastre (info aici).
În zona Vâlcii, cele mai vechi bolniţe au funcţionat la mănăstirile Bistriţa, Cozia, Horezu, Râmnicu Vâlcea, Dintr-un Lemn (info aici).
Plecând de la aceste bolniţe de pe lângă mănăstiri, ulterior s-au construit adevărate instituţii medicale, dintre care menţionăm:
- Primul spital public din ţara noastră înfiinţat de Mitropolitul Anastasie Crimca la Suceva (1619 – 1641);
- Spitalul Colţea (1704);
- Spitalul „Sfântul Pantelimon” din Bucureşti (1735-1752);
- Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iaşi – (1757).
Foto credit: Arhivă Basilica.ro
