S-au împlinit sâmbătă 423 de ani de la prima unire politică a românilor, iar înfăptuitorul ei – „un domnitor român profund credincios”, este omagiat ca martir și erou al națiunii române.
Actul de unire din 27 mai 1600 este cel mai important eveniment din istoria domnitorului muntean. După victoria asupra lui Andrei Bathory, îşi făcea intrarea triumfală în Alba Iulia la 1 noiembrie 1599, primind cheile fortăreţei de la episcopul Napragy.
În mai 1600, Mihai Viteazul îl alungă de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă, realizând, astfel, prima unire a Ţărilor Române.
Titulatura folosită de voievod era: „Domn al Ţării Româneşti şi Ardealului şi a toată Ţara Moldovei”.
Pentru a consolida unirea, Mihai Viteazul a luat câteva măsuri urgente: adoptarea aceleiaşi steme pentru toate teritoriile (stema avea în vârf vulturul cu crucea în cioc), a construit o biserică ortodoxă la Alba Iulia, care a servit drept catedrală, a acordat anumite înlesniri preoţilor şi iobagilor români şi a numit ca mitropolit al Transilvaniei pe Egumenul Ioan de la Prislop.
Mihai Viteazul a fost asasinat de cei lângă care luptase în Liga Creştină, în data de 9/19 august 1601, la Câmpia Turzii.
Capul său a fost luat de unul dintre căpitanii domnitorului şi înmormântat de Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu, lângă Târgovişte.
Pe lespedea mormântului este scris: „Aici zace cinstitul şi răposatul capul creştinului Mihail, Marele Voievod, ce au fost domn al Ţării Româneşti şi Ardealului şi Moldovei”.
Prima unire a românilor sub Mihai Viteazul s-a făcut și „prin tainica lucrare a preoților”, explică Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române.
Despre Mihai Viteazul, Patriarhul Daniel spunea că a fost „un domnitor român profund credincios, un apărător al crucii şi al Bisericii strămoşești”. Cu prilejul comemorării sale, descoperă 7 aspecte din viața duhovnicească a Domnitorului Mihai Viteazul.
Foto credit: Mitropolia Clujului / Darius Echim
