Timp de aproape 20 de ani, părintele Cosmin Dan este preot misionar al Arhiepiscopiei Timișoarei pe lângă cea mai mare unitate spitalicească din județul Timiș, Spitalul Județean din Timișoara.
De-a lungul activității sale a cunoscut bolnavi, tineri și vârstnici, pentru care întâlnirea cu Dumnezeu a avut loc pe patul de suferință.
La inițiativa Patriarhiei Române de a se construi biserici pe lângă marile spitale din țară, și la Timișoara a fost inițiat încă din anul 1997 proiectul de construcție a unei biserici la Spitalul Județean. Astfel, cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Nicolae, Mitropolitul Banatului, și sub coordonarea preotului misionar Cosmin Dan au fost demarate lucrările de construire a unui lăcaș de cult care să deservească nevoile spirituale ale pacienților și cadrelor medicale de aici. După numeroase eforturi și cu sprijinul conducerii spitalului, biserica a fost sfințită de către Preasfințitul Paisie Lugojanul, Episcop- vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, la 17 iunie 2012, și a primit cu acest prilej hramul „Sfinții Doctori fără de arginți Cosma și Damian”. Lăcașul de cult redă cu fidelitate proiectul unei biserici transilvănene din lemn, din satul Ribicioara de Sus, județul Hunedoara, și a fost proiectat cu ajutorul arhitecților Mariana Fuchs și Cornel Farcaș, autori ai multor clădiri de valoare din Timișoara.
„Am ales acest proiect datorită faptului că avea dimensiuni potrivite pentru noi, nu m-aș fi angajat să construim o biserică mai mare, pentru că și vremurile erau grele și nu puteam realiza o biserică de mari dimensiuni, care nici nu folosea nevoilor spitalului. De aceea am vrut ca biserica să fie micuță, să fie doar un loc unde să se știe că preotul poate fi găsit. Aici, cel bolnav poate să vină să se roage într-o pauză dintre tratamente sau cei din familie se pot ruga pentru cei care sunt în sălile de operație sau sunt în spital și, în loc să-i aștepte pe holuri, vin aici și înalță o rugăciune. Totodată, biserica, prin prezența ei ca și construcție, îi face pe oameni să o observe, pentru că aproape toate geamurile spitalului dau spre ea, iar în momentul în care noi tragem clopotele, omul aude și știe că este o biserică aici și că poate cere ajutorul lui Dumnezeu chiar în acest spital”, a mărturisit pr. Cosmin Dan, slujitorul bisericii.
Zilnic, părintele răspunde la solicitările celor bolnavi, îi cercetează în saloane, le rostește rugăciuni la patul de suferință, îi spovedește și împărtășește pe cei suferinzi, alinând astfel sufletele celor care își pun speranțele în mila și ajutorul lui Dumnezeu. Pastorația în spital nu este un lucru ușor, după cum mărturisește părintele, deseori preotul este pus situația de a explica pacientului că atât medicul, cât și preotul sunt doar uneltele prin care lucrează Dumnezeu. Toate eforturile depuse de aceștia pentru vindecarea celui bolnav trebuie însă încununate de voința proprie a celui bolnav și, mai presus de toate, de harul lui Dumnezeu, care face adevăratele minuni.
„Oamenii, o parte din ei, doresc să se curățească sufletește și să se întărească cu har la biserică, prin participare la Sfintele Taine ale Bisericii. Însă mulți nu sunt interesați de misiunea noastră ortodoxă în spital, ci consideră că este suficient ce au făcut până acum pentru sufletul lor. Este greu să convingi un astfel de om că prezența lui la biserică sau prezența lui Dumnezeu în viața lui îl poate ajuta în bine. Tot așa, sunt unii care ajung prea târziu la biserică și doresc minuni, cum doresc minuni din partea medicilor, dar nici medicii nu pot face minuni în ultima clipă, nici preotul nu poate face minuni. De aceea, prin Taina Sfântului Maslu sau prin alte Sfinte Taine pe care le săvârșim pentru cei bolnavi, noi nu considerăm că facem minuni, ci doar oferim harul sfințitor al lui Dumnezeu. Prin Sfântul Maslu, cerem în primul rând iertarea păcatelor și, fiind dezlegați de păcate, fiind ușurați de această povară, putem primi puteri noi de la Duhul Sfânt care să ne ajute să trecem prin această perioadă de suferință, care ne ține în spital”, a menționat pr. Cosmin Dan. (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 7 februarie 2013)
