Rolul Sf. Constantin cel Mare în punerea ba­ze­lor Europei creștine

Cu prilejul sărbătorii Sfinților Împărați Constantin și Elena, la 21 mai 2014, Catedrala patriarhală își sărbătorește hramul istoric. În acest sens, în cele ce urmează vă prezentăm un fragment din interviul realizat cu Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, intitulat Sfântul Constantin, un Împărat Apostol, publicat în Ziarul Lumina din data de 21 mai 2013:

Ce rol are împăratul Constantin în punerea ba­ze­lor Europei creștine?

De aici a fost doar un pas până la realizarea unui imperiu, cu un singur împărat, care, devenind conducător unic, nu se comportă ca un stăpân autarhic și absolut, ci înțelege că există o latură spirituală pe care el nu o poate sluji decât încurajând episcopii Bisericii să lupte, în continuare, pentru menținerea unității Bisericii, unitate prin care el a putut vedea împli­nin­du-se astfel mari fapte în impe­riu. Putem spune că atunci s-a constituit, con­cret, Europa, pe ba­ze creș­ti­ne. Apoi el a ajutat Bi­serica, sprijinind-o în slujirea lumii. A văzut cum cea mai dis­ponibilă forță slujitoare a lumii este cea inspirată de Dumnezeu, întrucât comuniunea în aceeași credință conduce la solidaritate, ca fapt al cooperării sociale. De aceea el a oferit toate mijloacele materiale Bisericii, pentru ca cei cu responsabilități spirituale să poată să răspundă dublei lor chemări: slujirea lui Dumnezeu și slujirea oamenilor. Este, în fapt, una și aceeași slujire, dar îndreptată spiritual către Dum­nezeu și filantropic către oameni. De ase­me­nea, el a inaugurat un model nou de slujire a omu­lui în societate, fiind un asociat comun al Bisericii, fără să-și impună autoritatea îm­pă­ră­teas­că Bisericii. Respectând Bi­se­rica, el a ajutat-o să-și poată în­deplini misiunea ei în lume. Legislația lui are efecte pozitive, ce se re­gă­s­esc, în parte, și astăzi în viața Bisericii. El nu a redus ajutorul la cerințele Bisericii din pe­ri­me­trul lăcașurilor de cult, ci s-a oferit a fi slujitorul laic al soli­ci­tă­rilor sociale ale credincioșilor. A dat Bisericii proprietăți, după mode­lul primelor comunități creștine de la Ierusalim, dorind ca exemplul său să se perpe­tu­e­ze în noua stare de lucruri. Așa s-a promovat, prin Biserică, via­ța creștină în limitele mo­ra­li­tă­ții, ajutând creștinii să se impu­nă în lume prin conduita lor co­rec­tă. A ajutat apoi Biserica să dez­volte latura spirituală, întru­cât în acea perioadă se constru­iesc biserici și se dezvoltă considerabil cultul și cultura, astfel încât timp de un mileniu întreg uma­ni­tatea a prosperat atât spiritual, cât și material dato­ri­tă în­țe­leptei politici a împăratului Constantin. Aceasta, tocmai pen­tru că a înțeles și a ajutat Bi­se­rica în slujirea ei. Astfel, el este mai curând un„Împărat Apostol” decât un model de conducător eminamente politic. El este un model, bineînțeles, pentru toți cei care doresc să abordeze, în orice context istoric, această grea responsabilitate de conducător de oameni. Sfântul Constantin ne arată însă că nu putem conduce oameni dacă noi nu ne lăsăm conduși de Dum­nezeu în Biserică, întrucât ea a primit și are modelele de­să­vâr­și­te prin sfinți, prin învățătura Sa și prin viața morală și ne învață cum să slujim oamenilor. Slu­jind lui Dumnezeu, slujim oamenilor! Este foarte important să regândim echilibrat, dar profund, relația dintre slujirea prin Biserică a omului, dar și prin efortul conducătorilor desem­nați să ajute oamenii. Con­vin­ge­ri­le spirituale ne ajută pe toți să realizăm comuniunea și dialogul, spre a așeza înaintea ori­că­ror priorități iubirea de Dum­nezeu, din care se naște iubirea față de aproapele.

Mai multe informații în Ziarul Lumina

Comentarii Facebook


Știri recente